Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Sate din Europa
Kovacheviţa, tragedia modernizării

Republica Bulgaria este o ţară situată în partea sud-estică a Europei, în estul Balcanilor. Se învecinează cu Marea Neagră la est, cu Grecia şi Turcia la sud, cu Serbia şi Macedonia la vest şi cu ţara noastră la nord, pe fluviul Dunărea.

În urma recensământului din 2001, s-a constatat că populaţia Bulgariei este în principal de etnie bulgară (83,9%), dar conţine şi două minorităţi mari, de turci (9,4%) şi de rromi (4,7%). Aproximativ 84,8% din populaţia bulgară vorbeşte limba bulgară, o limbă slavă, care este singura limbă oficială.

Bulgaria a reuşit, alături de România, după o perioadă destul de îndelungată, să se integreze în Uniunea Europeană. Nu la fel de dezvoltată economic ca şi celelalte state membre, a reuşit în ultimii ani să se impună în domeniul turismului prin practicarea unor preţuri mici şi servicii de calitate.

Satul pe care vi-l prezentăm în acest număr al revistei trăieşte tragedia cu care multe sate de la noi s-au confruntat în special în timpul regimului comunist: plecarea locuitorilor spre oraş şi degradarea evidentă a locuinţelor unice.

Situat la 1.020 m deasupra nivelului mării, în Munţii Rodopi, într-un climat mediteranean montan, satul Kovacheviţa, este o minune arhitecturală ce încântă ochiul oricărui privitor. Terenul stâncos a fost îmblânzit de-a lungul generaţiilor, dar a impus în peisajul arhitecturii din Bulgaria un mod unic de ridicare a caselor din lemn şi piatră, pe două nivele, acoperite cu ţiglă tot din piatră.

Originea sa se pierde în negura vremurilor, aici găsindu-se obiecte din epoca de piatră, dar şi fundaţia unei mănăstiri din Evul Mediu. Din nefericire, nu există niciun document care să ateste dezvoltarea sau transformările pe care le-a suportat în timpurile străvechi. Conform memoriei colective, primii locuitori erau refugiaţi ai regatului Târnovo, cucerit de turci, şi s-au stabilit aici în anul 1393.

În 1791, câteva familii macedonene au venit în acest loc şi au adus odată cu ele noi elemente în costumul popular ce se pot vedea şi astăzi, dar şi în construirea caselor. Zidari pricepuţi, macedonenii au determinat localnicii să îşi lase îndeletnicirile de cultivatori şi crescători de vite ca să devină la rândul lor zidari. Astfel, chiar şi sub ocupaţia turcă, activităţile economice s-au diversificat în mod profitabil: existau mai bine de 20.000 de oi, iar arta ţesăturilor şi zidăria se perfecţiona.

Ca să ne facem o imagine cam cât de bogaţi erau locuitorii, ar trebui să ştim că unul dintre ei ajunsese să aibă nu mai puţin de 5.000 de oi.

Zidăria a devenit ocupaţia de bază a locuitorilor care şi-au legat numele de ridicarea a numeroase case, hanuri şi biserici din ţară şi de peste hotare. Lucrau ca sezonieri din primăvară (de la Sfântul Gheorghe) şi până toamna (până la Sfântul Dumitru). Ca nişte adevăraţi gospodari, şi-au ridicat o biserică în secolul al XIX-lea de toată frumuseţea, despre ale cărei clopote se spune că meşterii le-au scos de mai multe ori şi le-au prelucrat până au obţinut cel mai pur sunet.

Dar în anul 1946 începe drama celui mai frumos sat bulgăresc: migrarea populaţiei către oraş, atrasă de opurtunităţile oferite de acesta. Din 2.000 de locuitori câţi erau la începutul secolului, astăzi mai sunt doar vreo 60, majoritatea foarte bătrâni. Odată cu plecarea locuitorilor, s-au desfiinţat şi cele şapte cârciume, numeroasele măcelării şi cele douăzeci de magazine.

Probabil că ar fi murit cu totul acest sat de poveste, dacă în anii ’70 industria cinematografică nu ar fi luat amploare şi nu ar fi arătat lumii frumuseţea acestuia. Arhitectura unică a satului Kovacheviţa – cel mai mare decor în aer liber – a permis actorilor, scenografilor şi cameramanilor să atingă un înalt nivel de expresie artistică. Mai târziu, fără intervenţia instituţiilor statului, s-au restaurat şi repopulat, doar sezonier, casele aflate pe moarte, astfel încât să dăinuie şi astăzi povestea de lemn şi piatră numită Kovacheviţa. Satul este inclus în traseele turistice şi numeroase case s-au transformat în hoteluri pregătite să-şi întâmpine turiştii.

Delia CIOHODARU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 200

Vizualizari: 734



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI