Principalii dăunători ai culturilor de in

Atacul dăunătorilor în lanurile cu in afectează dezvoltarea plantelor, astfel încât seminţele vor avea un conţinut redus de ulei, îşi pierd germinaţia, iar calitatea fibrei textile este depreciată.

Mod de dăunare. Adulţii hibernanţi ciuruiesc sau rod marginal frunzele plantelor tinere. Prin rănile cauzate plantele pierd multă apă, se ofilesc şi pier. În timpul verii, noii adulţi ciuruiesc frunzele şi vasele liberiene ale tulpinilor, depreciind calitatea fibrelor textile. Larvele se hrănesc pe seama sistemului radicular, în general fără urmări deosebite la o populaţie mai redusă.

Descrierea dăunătorului.
Adultul are corpul de 1,5-2,0 mm lungime, de culoare verzuie, mai rar neagră-albăstruie, cu luciu slab. Picioarele posterioare sunt conformate pentru sărit. Elitrele sunt uşor turtite dorsoventral, cu o punctuaţie densă, uneori dispusă longitudinal. Larva are corpul cilindric, de culoare albă-sidefie, cu capul şi picioarele de culoare galbenă-castanie, de 3,5-4,0 mm lungime.
Ciclul biologic. Dăunătorul iernează în stadiul de adult, în frunzarul din păduri, sub ierburile uscate.

Apariţia adulţilor hibernanţi pe culturi are loc la sfârşitul lunii martie sau în cursul lunii aprilie. La apariţie, insectele se întâlnesc mai întâi pe unele buruieni şi de pe acestea migrează pe semănăturile abia răsărite sau în curs de răsărire. După 6-7 zile de hrănire au loc copulaţia şi ponta. Ouăle sunt depuse în sol, în apropierea plantelor, la 2-3 cm adâncime, iar noii adulţi îşi fac apariţia în a doua jumătate a lunii iunie sau în cursul lunii iulie. După o scurtă perioadă de hrănire pe seama tulpinilor de in sau a unor plante spontane, se retrag pentru hibernare.

Combatere. Practicarea rotaţiei culturilor. Tratarea seminţelor cu Promet SC – 2,5 l/100 kg sămânţă. Însămânţarea cât mai timpurie, pentru ca la apariţia adulţilor hibernanţi plantele să fie dezvoltate şi tolerante la un eventual atac. Cultivarea de benzi capcană pentru atragerea adulţilor din noua generaţie; aceste benzi se însămânţează mai târziu cu 3-4 săptămâni decât epoca normală.

Aplicarea de tratamente pe culturi - la avertizare - cu produse organofosforice (Sinoratox 35 CE – 0,15 %; Diazinon 60 CE – 0,05 %; Nurelle 50/500 – 0,05 %) sau piretroide (Fastac 10 CE, Chinmix 10 CE, Supersect 10 CE – 0,250 l/ha). Tratamentul se aplică la apariţia adulţilor hibernanţi şi, în caz de nevoie, la apariţia adulţilor din noua generaţie.

Moduri de dăunare. Specia infestează exclusiv plantele de in, deşi prezenţa insectelor poate fi remarcată în inflorescenţele diferitelor plante ierboase. Atât insectele adulte, cât şi larvele înţeapă şi sug sucul celular din frunze, flori şi fructe, acestea având un aspect de „cap-brun“.

Florile atacate avortează, iar seminţele vor avea un conţinut redus de ulei şi îşi pierd în mare parte germinaţia. Pierderi mari se înregistrează când atacul are loc în condiţiile unei infestări puternice a plantelor, influenţând negativ dezvoltarea acestora. La o densitate numerică de 2 insecte adulte/plantă pagubele cauzate pot fi foarte mari. În lanurile cu in pentru fuior, ca urmare a reducerii densităţilor plantelor, are loc o puternică ramificare a plantelor, afectând calitatea fibrei.

Descrierea dăunătorului.
Adultul are corpul de 0,8-0,9 mm lungime şi de culoare brună-cenuşie. Aripile sunt membranoase, înguste şi puternic franjurate. Larva este asemănătoare cu insecta adultă; în prima vârstă are corpul gălbui, iar din vârsta a doua de culoare galbenă-portocalie.
Ciclul biologic. Specia dezvoltă o generaţie pe an şi iernează ca insectă adultă în sol.

În primăvară insectele apar eşalonat, începând din ultima decadă a lunii aprilie, când temperatura atmosferică este de 12-13°C, iar plantele de in au 4-6 frunze. Ouăle sunt depuse la inserţia cotiledonului, sub epiderma tulpinei sau în parenchimul foliar. La completa dezvoltare, larvele se retrag în sol, la 30-50 cm adâncime, unde, după o diapauză estivală, se transformă în pseudonimfe. Acest stadiu durează 6-7 zile, apoi în insecta adultă, care hibernează.

Combatere. Evitarea monoculturii. Practicarea unei agrotehnici superioare care să permită plantelor o creştere rapidă, să le confere acestora un grad superior de toleranţă la atac. Tratarea seminţei cu Promet 400 CS-200 g/s.a./100 kg sămânţă; Carbodan 35 ST-8 l/t. La depăşirea PED=2 insecte/plantă se aplică tratamente pe vegetaţie, înainte de înflorire cu Sinoratox 35 CE 1 l/ha; Carbetox 37 CE -2 l/ha; la nevoie, tratamentul se repetă la 8-15 zile. Cu bune rezultate pot fi utilizate şi produsele: Onefon 90 PU-1,5 l/ha şi Nurelle 50 CE-0,05 %.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu