Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Popas de suflet
Mănăstirea Robaia

Legenda spune că, în urmă cu 8-9 secole, în noaptea Învierii, năvălind barbarii, au luat robi, au măcelărit bărbaţii şi au incendiat biserica, arzând de vii femeile şi copiii. Martiriul lor a sfinţit locul, făcând ca, peste ani, aici oamenii să-şi găsească leac bând din apa izvorului tămăduitor, care ţâşneşte de sub o stâncă din apropierea actualei mănăstiri, numită şi ea Robaia.

La 16 km de Curtea de Argeş spre Câmpulung, drumul se ramifică şi urcă pe Valea Vâlsanului, până în comuna Muşăteşti, de unde se ajunge la Mănăstirea Robaia, străjuită de poala pădurii. În apropiere, călătorul iubitor de natură poate admira Râpile Robăii, un fenomen geologic spectaculos. Aici trăiesc în frăţie 35 de maici harnice ce ştiu să brodeze cu har şi talent superbe veştminte şi odoare bisericeşti, dovedindu-se a fi adevărate „pictoriţe cu acul“.

Viaţa monahală începe la Robaia în 1359, odată cu întemeierea primei mitropolii a Ţării Româneşti, când, prin osârdia banului Craiovei, Armeaga, se construieşte o biserică de lemn. Între 1644-1648 s-a ctitorit biserica de zid de către Sava Sufarul, căsătorit cu Livera, fiica moşierului Muşat Muşetescu şi strănepoata lui Armeaga. Ctitorul, fiind urmărit de turci, se refugiază la bisericuţa năruită şi cere ajutorul Sfântului Gheorghe.

Biruieşte năvălitorii şi ridică lăcaş nou, închinându-l Sfântului. Se spune că de atunci locul a fost binecuvântat cu apariţia „fântânii de leac“, la care vin credincioşii până în zilele noastre. Vitregiile vremii au păgubit lăcaşul, dar prin osârdia vlădicilor a fost mereu restaurat.

După 1990 aşezarea monahală a renăscut prin grija PS Calinic al Argeşului. S-au construit două clădiri noi, una pentru chilii şi o stăreţie cu cinci etaje, unde se află şi atelierele de confecţionat veştminte, de pictură bisericească, trapeza şi expoziţia. A fost repictată integral de zugravul argeşean Ion Savu, care a reuşit să pună în valoare lăcaşul cu una dintre cele mai frumoase picturi din Muntenia.

De-a lungul vremii, locul nu a fost ocolit de oameni valoroşi ai spiritualităţii ortodoxe. Între 1764-1766 aici s-a retras Sf. Sofronie de la Cioara, luptătorul pentru apărarea credinţei străbune din Transilvania. În acea perioadă mănăstirea a devenit centru de activitate culturală şi teologică prin renumiţii copişti de manuscrise – Dorotheu şi Partenie.

Tot aici şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii zugravul din Câmpulung, Pârvu Mutu, călugărit cu numele de Pafnutie. Înainte de a trece la cele veşnice, în 1735, el şi-a lăsat amprenta adâncii simţiri româneşti în pictura multor biserici.

De căutaţi „fântâna de leac“ pentru durerile voastre, adăpaţi-vă trupul şi sufletul la izvoarele Raiului de la Robaia! Veţi reveni.

(N.D.)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2007

Vizualizari: 793



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI