Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Infozoovet
Echinococoza / hidatidoza (I)
(Hidatidoza, Boala hidatică, Chistul hidatic, Apă în coş şi la ficat)

Echinococoza/hidatidoza (E/H) este o boală parazitară gravă, răspândită la animale şi om. Îmbolnăvirea se poate produce la orice vârstă şi durează tot restul vieţii, cu pierderi însemnate economice la animalele infestate şi cu mari suferinţe în populaţia umană.
Răspândirea largă a acestei parazitoze în ţara noastră este cauzată, în primul rând, de lipsa de educaţie sanitară, antiparazitară.

Pentru a cunoaşte, preveni şi combate eficient E/H, prezentăm în cele ce urmează, spre folosul cititorilor, informaţii elementare despre această boală.

Agentul cauzal este un vierme mic şi plat, Echinococcus granulosus (1), parazit cunoscut şi sub numele de Taenia echinococcus. Corpul măsoară abia 2,5-9 mm lungime şi este alcătuit din cap (scolex) globulos, prevăzut cu 4 ventuze şi numeroase cârlige (croşete), un gât scurt şi 3 segmente (proglote), unde se formează ouăle (oncosfere); ultima proglotă este propriu-zis un sac plin cu aproximativ 900 de ouă mature.

Ouăle sunt microscopice (30-40 microni în diametru) şi au formă aproape rotundă. Fiecare ou conţine câte un embrion (pui), prevăzut cu 6 cârlige (hexacant) şi este protejat de un înveliş striat şi rezistent. La câine, tenia ajunge în stadiul adult în 6 săptămâni şi elimină ouă timp de o jumătate de an.

Un câine infestat poate să adăpostească, în intestin, câteva sute sau mii de tenii, care generează în permanenţă ouă mature. Cei mai parazitaţi sunt câinii vagabonzi, în proporţie de 5-80%, urmând câinii ciobăneşti 4-50%, câinii de pază în gospodărie 1-10% şi cei de apartament 1-5%.

Ouăle de tenie sunt eliminate, odată cu fecalele, în mediul înconjurător, unde sunt răspândite în apă, pe sol, gunoaie, ierburi, salate, fructe, pe păşuni, pe talpa încălţămintei. Uneori, proglotele pline cu ouă rămân lipite de zona anală, producând prurit (mâncărime); câinele se freacă sau linge zona respectivă. Astfel, ouăle vor ajunge pe blană sau în gura câinelui, punând în pericol în special copiii care se joacă şi mângâie aceste animale.

Rezistenţa ouălor de tenie în natură este variată. Ele rezistă până la un an sub zăpadă, două săptămâni la temperatura din casă, două zile în mediu cald şi uscat şi câteva minute la 70°C. În condiţii de păşuni şi fâneţe la şes, deal, podiş, zonă submontană sau montană, ouăle rezistă până la 2 ani, iar în padocurile adăposturilor rezistă până la 10 luni.

Infestarea animalelor receptive şi a omului. În urma poluării mediului ambiant cu fecale de câine sau de la alte carnivore, ouăle de tenie sunt ingerate de animale (vite, oi, porci, cai, erbivore sălbatice), odată cu hrana consumată (2). Omul se infestează consumând salată şi fructe nespălate, apă poluată sau aşezându-se nespălat pe mâini la un prânz frugal sau la masa sa obişnuită.

În intestin, ouăle de tenie sunt dezbrăcate de învelişul extern şi embrionii hexacanzi (puii de tenie) pătrund în pereţii intestinelor, de unde sunt luaţi în circulaţia generală a sângelui; astfel sunt răspândiţi în ţesuturi şi diferite organe. Majoritatea se opresc (se localizează) în ficat (60%) şi pulmon (30%); restul de 10% se localizează în inimă, splină, rinichi, musculatură, orbită, oase, creier şi în alte locuri. Acelaşi traseu şi aceleaşi localizări sunt întâlnite şi la om.

Dezvoltarea chistului hidatic în organismul animal şi la om. Chistul hidatic sau hidatida este larva teniei Echincoccus granulosus. După localizarea embrionului într-un ţesut sau organ oarecare, acesta se transformă într-o veziculă (băşicuţă), denumită chist hidatic. Acesta va creşte continuu, încet şi sigur, ca să ajungă, după un timp variabil, la mărimi cât o cireaşă, nucă, ouă, portocală sau chiar la dimensiunile unui cap de copil (3). Chistul este mărginit de un înveliş stratificat, având în interior un lichid clar şi toxic, numit „apă de stâncă“.

Învelişul este elastic, permiţând dezvoltarea în volum a chistului şi separarea acestuia de ţesutul sănătos. Pe partea interioară chistul este căptuşit cu o membrană fertilă, proligeră. Aceasta, după 6-8 luni de la infestarea animalului, dă naştere la capsule proligere şi vezicule proligere fiice, care, la rândul lor, vor produce alte şi alte vezicule proligere.

Totodată, se formează un număr considerabil de scolecşi (capete de tenie). Uneori pot să apară vezicule secundare la exteriorul chistului, mărind volumul acestuia. Lichidul hidatic devine populat cu capsule proligere, protoscolecşi şi resturi de cârlige detaşate de la protoscolecşi, alcătuind împreună aşa-zisul „nisip hidatic“.

Un centimetru cub din acest lichid conţine circa 400.000 de protoscolecşi. Fiecare scolex reprezintă, de fapt, un cap de tenie, prevăzut cu 4 ventuze şi 30-40 de cârlige.

Dr. I. CIRONEANU
(Continuare în numărul viitor)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2007

Vizualizari: 13295



֩ Comentarii

 
֠ 1.     andreea -- (28-November-2009 )
Miie mi se pare ca sunt niste informatii foarte bune si foarte ajutatoate asa cred ieu

֠ 2.     silvia -- (23-February-2010 )
Sunt informatii foarte utile mai ales pt cineva care isi face o lucrare de licenta

֠ 3.     VIRGIL -- (22-November-2010 )
DATORITA ACESTOR INFORMATII SI NU NUMAI DAR SI DATORITA MEDICILOR DEOSEBITI CARE M-AU OPERAT,ASTAZI SUNT IN VIATA.VA MULTUMESC! B.V.CL

֠ 4.     vfrt -- (27-May-2011 )
interesant

֠ 5.     cristina -- (4-June-2016 )
Se poate lua de la om la om. Si ce facem dk descoperim k avem si chisturii ... Ce medic imi recomandati

֠ 6.     cristina -- (4-June-2016 )
Se poate lua de la om la om. Si ce facem dk descoperim k avem si chisturii ... Ce medic imi recomandati

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI