Ce mai faceţi, domnule...ing. Atanasie Ciorlăus?

• Pregătirea profesională superioară a făcut-o la Cluj, la Facultatea de Agronomie, în intervalul 1945-1949.
• Asistent la Catedra de Fitotehnie a Facultăţii de Agricultură din Cluj (1951-1957).
• Director tehnic şi şef al laboratorului de Agrotehnică de la Staţiunea de Cercetări pentru Cultura Porumbului Turda (1957-1967).
• Director ştiinţific şi şef al laboratorului de Agrofitotehnie de la Staţiunea de Cercetări Agrozootehnice Tg. Mureş (1967-1989).
• A avut vocaţia cercetării ştiinţifice încă din anii tinereţii, dar mai ales după ce a intrat în rândul cadrelor didactice şi a început să colaboreze cu marele cercetător Vasile Velican.
• Ca bursier FAO a participat la numeroase simpozioane internaţionale axate pe tema combaterii chimice a buruienilor: Simpozionul internaţional FAO – 1970 din Davis, California; la 6 simpozioane din Bringhton, Marea Britanie, la 4 simpozioane din Columa Paris – Versailles – Franţa şi la altele din ţările vecine.

T.M.: V-a mers vestea că eraţi un pasionat propagator al tehnicii de cultură a plantelor de câmp.

A.C.: Am fost conferenţiar permanent la toate consfătuirile pe probleme de culturi de câmp (grâu, porumb, in, sfeclă de zahăr, soia) în toate judeţele din Transilvania. Am participat la toate instructajele cu inginerii agronomi din judeţele Mureş şi Harghita.

M-am străduit să fiu un sfătuitor, cum se spune acum, consilierul de nădejde al Direcţiilor agricole şi Trusturilor IAS din judeţele Cluj şi Mureş, unde am transmis toate informaţiile pe care le posedam din cercetarea proprie şi documentarea din literatura de specialitatea.

Am organizat multe loturi demonstrative cu hibrizi de porumb, grâu, in şi soia şi cu folosirea corespunzătoare a erbicidelor. Consider că o treime din activitatea mea profesională a fost dedicată difuzării informaţiilor de natură tehnică. Am publicat peste 70 articole de natură ştiinţifică în reviste de specialitate, în ziare locale.

Aş menţiona doar trei articole de sinteză şi orientare generală: „Pagubele provocate de buruieni în câteva culturi de câmp în România şi folosirea raţională a erbicidelor“, prezentat în 1978 la simpozionul de la Constanţa; „Trecut şi perspectivă în combaterea buruienilor“ (1938); „Soia modificată genetic, o cultură strategică pentru agricultura României“ (2002); totodată, sunt coautor la prima lucrare de combatere chimică a buruienilor: „Erbicidele“, vol. I, apărut la editura Ceres, în 1975.

A.C.: După ieşirea la pensie în decembrie 1989 mi-am continuat activitatea de consilier la staţiune, precum şi la o firmă producătoare de pesticide, la o asociaţie de agricultori, şi la agricultori particulari, inclusiv la Direcţia silvică pe probleme de combatere chimică a buruienilor din pepiniere.

Sunt însă îngrijorat de „ţunamiul“ care a survenit în agricultură după 1990. Şi înainte erau probleme cu îmburuienarea culturilor, dar acum situaţia e catastrofală; ca să nu mai vorbim de ravagiile produse de eroziunea solului, fiindcă arăturile se fac din deal în vale, de seceta endemică, de tehnica agricolă care s-a redus alarmant.

Avuţia avuţiilor care e pământul se pierde atât prin eroziune, prin abandon, cât şi prin ocuparea cu betoane, asfalt şi construcţii. Cred că mii, zeci de mii de ha pe an se duc în Dunăre şi în mare odată cu inundaţiile. Şi unde pui că 1 cm de sol se formează în 400-500 de ani.

Ar trebui împădurite milioane de hectare. Şi mai trebuie, după cum sublinia D. Teaci, marele nostru pedolog agricol, să sporească suprafaţa amenajată pentru irigat la peste 5 milioane de hectare, însoţită de amenajarea hidrologică a bazinelor fluviale.

Astă toamnă am fost în Câmpia Transilvaniei cu un fost colaborator care lucrează 300 ha, o parte în arendă. De nenumărate ori pe traseu mi-a spus: „Nu se lucrează, dle doctor.

Lumea a îmbătrânit. Nu se găsesc mecanici, tractorişti, utilajele noi stau în remiză, nu le poţi da pe mâna oricui. Bătrânii spun că preferă să cumpere grâul pentru că-i mai ieftin decât să-l producă, alergând după cineva să-i are, să semene şi să recolteze“, dar de unde bani?
Trebuie făcut ceva cu agricultura asta. Nu se mai poate. Vom fi ultimii în Europa dacă nu se iau măsuri.

T.M.: Poate se vor trezi la realitate cei care trebuie şi sunt răspunzători de soarta ţării.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu