Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Fermierii faţă în faţă cu Ordinul nr. 301

Încă înainte de aderare ANSVSA, a emis mai multe acte normative prin care legislaţia românească în domeniu a fost aliniată celei europene. Ordinul nr. 301 face parte din acestea, numai că respectivul act normativ pune pe jar crescătorii de animale, care potrivit acestuia, din ianuarie 2007 nu-şi mai pot valorifica produsele decât „pe plan local“.

Care este dimensiunea acestui spaţiu, rămâne de văzut. S-a mai obţinut în urma intervenţiilor acestora o derogare de 6 luni, timp în care producătorii trebuie să se pună la punct cu normele sanitar-veterinare privind vânzarea directă a produselor primare. Pe această temă s-a purtat recent o discuţie, iar întrebările crescătorilor au primit răspuns de la însuşi domnul secretar de stat Marian Avram, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Ioan Câmpeanu - Federaţia Romovis 10 Mai 2006 – De ce nu am fost consultaţi şi noi, fermierii, când a fost elaborat acest Ordin nr. 301? Conform Ordonanţei nr. 26/2000, în baza căreia s-au organizat asociaţiile şi federaţiile, acestea au rol consultativ în luarea deciziilor de către minister sau alte autorităţi. Noi nu am fost chemaţi la nicio întâlnire unde să ne putem spune părerea, iar acum ne trezim puşi direct în faţa faptului împlinit.

Marian Avram: Această normă sanitar-veterinară transpusă în Ordinul nr. 301 este de fapt Regulamentul Uniunii Europene nr. 882/2004, care a fost elaborat din august 2005, tocmai pentru ca toţi cei interesaţi să o cunoască. Orice asociaţie trebuie să se intereseze de legislaţia pe care trebuie să o îndeplinească, mai ales odată cu aderarea. Această consultare a fost disponibilă începând din august 2005 până în ianuarie 2007, când ordinul a intrat în vigoare.

Toţi cei interesaţi puteau merge oricând la direcţiile sanitar-veterinare sau chiar la Autoritate pentru a cere lămuriri punctuale legate de creşterea animalelor, de producţie şi de măsurile ce trebuie îndeplinite odată cu integrarea.

Rep.: Pentru început, vă rog să precizaţi ce sunt produsele primare.

M.A.: Acestea sunt obţinute din producţia primară, din creşterea animalelor, din vânătoare sau pescuit şi este vorba de şase categorii de produse: carnea de pasăre sau de iepure, vânatul în blană sau pene, peştele şi produsele provenite din pescuit, laptele materie primă şi produsele care rezultă din acesta, ouăle obţinute în ferme proprii şi mierea de albine.

Rep.: Ce condiţii trebuie să îndeplinească un producător şi unde poate el să vândă? Pentru că s-a tot vorbit de acei 30 km... Câţi trebuie să fie până la urmă?

M.A.: Practic, tot acest proces se reduce la un document de înregistrare. Micii fermieri care intenţionează să-şi comercializeze produsele au obligaţia să se înregistreze la Direcţiile Sanitare-Veterinare judeţene şi să lase numele şi adresa unde îşi desfăşoară activitatea, precum şi alte informaţii privind tipul activităţii, cantitatea de produse ce urmează să fie comercializată şi locul de vânzare. Aici trebuie enumerate şi cantităţile care pot fi valorificate.

Dacă vorbim de laptele materie primă care se vinde la procesator, cantitatea admisă este de 1.000 de litri pe săptămână, iar dacă îl transformăm în gospodărie atunci este vorba de 1.000 kg. La restul produselor cantităţile sunt: peşte proaspăt până la 100 kg/transport, 10 unităţi de vânat, pasări 2.000/an, iepuri 1.000/an, melci şi moluşte 20 kg/săptămână şi ouăle provenite din ferme cu cel mult 50 de găini.

După înregistrare urmează vizita unui inspector la locul în care fermierul îşi desfăşoară activitatea. Acesta controlează starea de sănătate a animalelor, vaccinările şi tratamentele obligatorii care trebuie să se regăsească şi la medicul veterinar, dar este de dorit ca şi cetăţeanul să îşi noteze toate datele la care se efectuează acestea. Apoi se verifică încăperea şi ustensilele necesare procesării care trebuie să îndeplinească nişte minime condiţii. După toate acestea, fermierul îşi poate vinde produsele, dar numai în spaţii autorizate, târguri şi pieţe agroalimentare de pe teritoriul administrativ al judeţului.

Rep.: O persoană fizică care obţine toate aceste aprobări poate să vândă laptele în stare primară fără să-l proceseze?

M.A.: Are voie să-l vândă unui procesator care colectează acest lapte, dar pentru a-l comercializa direct pe piaţă trebuie să-l proceseze la el în fermă .

Rep.: Dar unitatea de procesare poate să-l vândă oriunde?

M.A.: Dacă este autorizată şi face parte din categoria A, atunci poate să vândă laptele şi produsele derivate din acesta oriunde în UE. Dacă însă procesează şi lapte neconform, atunci acel lapte trebuie prelucrat şi poate fi comercializat doar pe piaţa internă.

Ionică Nechifor: La noi, în zona Botoşani, se cresc ovine din rasa Caracul, la care producţia se referă la pielicele. Cum trebuie să procedăm cu carnea de miel rămasă în urma sacrificării? Eu nu pot merge cu mieii la abator când baza la mine este pielicica, iar dacă aceasta nu rămâne cum trebuie după tăiere eu ies în pagubă. Nu văd nicăieri în Ordinul nr. 301 ceva referiror la producţia de carne de miel, cum este precizat la peşte sau la vânat de exemplu. Cum trebuie să procedăm?

M.A.: Legislaţia românească este în acest moment armonizată cu cea europeană. În privinţa rasei Caracul este într-adevăr o problemă. Dacă sacrificaţi aceste animale, singura cale legală în momentul de faţă este ca aceasta să aibă loc într-un spaţiu autorizat. Există în prezent o iniţiativă legislativă, şi anume aceea ca primăria sau agenţii locali să-şi construiască sau să concesioneze o activitate pentru un spaţiu de sacrificare (care nu va fi abator), iar carnea va putea fi comercializată doar pe plan local, la nivelul judeţului de exemplu. Mai aveţi posibilitatea să vă construiţi chiar dumneavoastră un spaţiu de sacrificare de 4/4 m, plus o magazie de 2/4 care să întrunească normele de igienă, şi anume: pereţi daţi cu var lavabil şi pardoseală din beton cu pantă de scurgere. Toate acestea se vor regăsi în acea lege de care vă spuneam. Va fi rezolvată astfel şi problema sacrificării tăuraşilor şi a porcilor dar, la fel, producţia rezultată va putea fi valorificată doar pe plan local.

Vasile Enache, producător de caşcaval, comuna Brăduleţu, judeţul Argeş: Care este situaţia atestărilor privind produsele tradiţionale?

M.A.: Pentru a înregistra un produs trebuie să demonstrezi că, de două generaţii, în comuna sau localitatea respectivă se fabrică acel produs, că are elemente specifice, iar loturile trebuie să aibă aceleaşi caracteristici. Cel care obţine de la MAPDR atestatul privind produsul tradiţional îl poate valorifica oriunde în Europa. ANSVSA este implicată numai în analizele produsului final, adică oferă buletinul de analiză în care se arată că produsul nu pune sănătatea publică în pericol. Viitorul acestor produse este stabilit de normele europene şi controlat de MAPDR şi DADR.

Nicolae Cioranu: Asociaţia Crescătorilor de Ovine Pastorul-Crişana, judeţul Arad: există localităţi din ţară unde 90% din populaţie se ocupă cu fabricarea de brânză. Vă dau exemplu judeţul Timiş cu 800.000 de ovine sau Aradul cu 300.000. Ce se întâmplă cu producţia asta care pe plan local nu se poate absorbi? Nu de bucurie pleacă sibianul la Bucureşti să vândă brânza... Ce facem cu aceşti oameni?

M.A.: Nu se poate în condiţiile unei Românii europene să producem sute de tone şi să ne plângem că nu ni se dă voie să vindem fără să vedem şi social problema. Câte taxe plătesc aceşti oameni şi cu ce contribuie ei la bugetul naţional? Să ne gândim şi la obligaţiile de igienă pe care le au...!

N.C.: Dvs. ne-aţi îngăduit şase luni de zile să ne înregistrăm. Dar ce vom face cu producţia, ţinând cont că fondurile pe care trebuie să le accesăm pentru înfiinţarea propriei fabrici de lapte vor veni, după informaţiile noastre, abia la toamnă ?

M.A.: Cred că fondurile Sapard, de exemplu, puteau  fi accesate mai demult şi nu trebuia să aşteptăm să intre România în UE ca să investim. Autoritatea Sanitar-Veterinară va veni în sprijinul tuturor celor care vor să intre în legalitate. De curând, într-o discuţie avută cu colegii mei, am reamintit tuturor că noi trebuie să fim alături de crescătorul de animale, să-l sprijinim, în primul rând, şi apoi să cerem de la el.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2007

Vizualizari: 686



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI