Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Apicultura – o profesie frumoasă, dar cu multe riscuri

Cine nu-l cunoaşte în Prahova şi prin judeţele vecine pe Traian Enescu! Un om vesel, plin de zâmbet, în floarea vârstei, pentru care creşterea albinelor este nu numai o îndeletnicire, ci şi o mare pasiune moştenită de la părinţi şi bunici, veniţi aici, la Ploieşti, dintr-o comună de margine a judeţului Starchiojd, vestită prin apicultorii săi şi nu numai.

Stupina pe care o deţine împreună cu fiii, fratele, nepoţii şi alte rude apropiate trece de 300 familii care, după socoteala sa, numără cu mult peste 10 milioane de albine pe care le are în grijă. Când vine vorba de stupi şi de stupărit se luminează la faţă şi îţi vorbeşte cu atâta căldură că te face să-ţi cumperi măcar o familie.

Pe câte satisfacţii îi oferă apicultura, pe atâtea probleme are în fiecare zi, mai ales când vine vorba şi de cei peste 130 de apicultori din judeţ, care de peste un deceniu i-au încredinţat funcţia de preşedinte al Asociaţiei judeţene de profil. Cu ei se sfătuieşte în toate problemele.

Întrebat cum au ieşit albinele din iarnă, răspunsul său este că bine, dar şi cu ceva probleme. La ieşirea din iarnă, de exemplu, mulţi stupi au rămas numai cu cutia goală, fără albine, din motive greu de aflat. Poate şi din cauza unor boli neidentificate, necunoscute! Cât priveşte măsurile de protecţie a albinelor, contează mult pe sprijinul direct al cadrelor tehnice, în primul rând pe doctorul în ştiinţe biologice, medicul veterinar Gheorghe Dobre, el însuşi un pasionat apicultor.

Albina românească în dizgraţie

Există multe încercări în ţară ca, în locul albinei româneşti, să se treacă la procurarea de mătci de metişi aduse din Germania, care ne pot crea probleme. „Or, albina românească, cea de care vorbea însuşi Herodot şi care a fost o redutabilă armă şi a lui Decebal, în primul său război cu romanii lui Traian, este blândă, harnică, neagresivă şi foarte productivă, rămâne totul pentru noi!“. Orice apicultor îţi vorbeşte cu mândrie de Carpatica, cu cele trei varietăţi (de deal, de câmpie şi de stepă - în Dobrogea!) Când vine vorba de producţia de miere din 2007, apicultorul nostru este optimist şi speră într-o recoltă bună, chiar şi pe secetă.

După unii, mierea se poate face cam din orice. Aceştia ar trebui să ştie că mierea românească este foarte bună şi că este căutată mult la export - în ţările Uniunii Europene, chiar şi în Japonia, ţară în care consumul pe locuitor este de...80 kg anual!

Cât despre sprijinul statului, acesta este slab şi nu tocmai sigur. Se aşteaptă totuşi unul mai substanţial, de la anul, din partea Uniunii Europene.

Semne de redresare

Despre viitorul apiculturii, şeful crescătorilor de albine din Prahova este încrezător: „Eu cred că vom fi altfel preţuiţi, că vom putea extinde numărul de stupi. Sunt convins că, împreună cu familia mea, am putea ajunge, în următorii ani, la cel puţin 1.000 de stupi, că vom exporta în Europa, dar vom fi şi mai activi pe piaţa românească. Iată că, în curând, la Halele Centrale din Ploieşti, ACA Prahova îşi va deschide primul său mare magazin de produse apicole.

Este un prim succes, un prim semn al redresării apiculturii. Vă spun toate acestea pentru că, de curând, am primit mai multe invitaţii de la confraţi din Italia, Spania, Franţa şi Germania să venim la ei, să le creştem mătci, dar şi albine. Se bizuie pe munca şi experienţa, pe reuşitele noastre.“

Cristea BOCIOACĂ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2007

Vizualizari: 4220



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI