Imprimati articolul

Muzeul din apartament

Iarnă năprasnică, cu nămeţi cât casa. Un sat pierdut printre munţi şi dealuri. Ţărănci stând la gura sobei, murmurând doine şi ţesând. Acesta este tabloul pe care mi l-am zugrăvit în minte după dialogul cu prof. Ioana Crişan din oraşul Reghin, judeţul Mureş. Autoare a lucrării „Semnele de la Tărtăria existente în prezent în arta populară“, prezentată la al IV-lea Congres Internaţional de Dacologie, desfăşurat în anul 2003 la Bucureşti, Ioana Crişan şi-a transformat apartamentul într-un mini-muzeu al satului. Totul a început în anul 1970, când mama domniei sale, Măriuca Covrig, s-a mutat din satul natal, Râpa de Jos, comuna mureşeană Vătava, la Reghin. „A cerut să-i îmbrac camera dumneaiei de la bloc în stil artizanal, ca la Râpa de Jos, şi m-am ţinut de cuvânt“, a rememorat interlocutoarea noastră.

brăduleţ sau simple), precum şi covoare cu model sau cu alesături. Aşa se face că avem patru garnituri de covoare, fiecare cu alt model. De asemenea, a cusut pe fir şi cu tăieturi cinci costume populare pentru mine. De la vârsta de 10-12 ani m-a învăţat să cos, să fac dantelă, să torc, iar de la 14 ani am început să ţes.
Mama a conti­nuat şi la bloc (pe balcon) să ţeasă, să facă dantelă şi, dacă i-am desenat modelul pe hârtie şi i-am arătat cum se lucrează, alegând şi culorile, a croşetat pentru toţi ai casei, iar pentru mine a lucrat cinci rochiţe, cinci costumaşe şi peste zece bluze, fiecare alt model“, a povestit Ioana Crişan.

Astăzi, bătrâna, una dintre miile de creatori anonimi de artă populară care au trăit de-a lungul timpului în interiorul arcului carpatic, nu mai poate lucra. Cu toate acestea, pasiunea pentru frumos va rămâne pe veci cuibărită în sufletul ei de româncă neaoşă.

֩ Comentarii