Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

DIRECTOR - ION BANU

EDITORIAL

„Suntem de-acum europeni...?!“

Cam aşa sună o expresie pe care am auzit-o în ultima vreme în mai multe împrejurări. Sigur, în diverse forme, după cum erau folosite şi aranjate cuvintele în momentul „cuvântării“ lor. Oricum, ea, expresia, sau ele, cuvintele, au menirea de a scoate în evidenţă capacitatea românilor de a se adapta unor situaţii nou create, de a găsi soluţii pentru diversele probleme apărute în diferite situaţii politice şi economice la nivel naţional şi, mai nou, european, în fine, de a se manifesta cu toată priceperea lor deloc de neglijat, oriunde ar fi.

În ceea ce mă priveşte, cred în aceste abilităţi şi mai cred că avem ce spune şi, mai ales, ce arăta multor semeni ai noştri despre cultura şi tradiţiile românilor care nu s-au pierdut de milenii şi nu vor dispărea în veci. Şi mai cred că, la rându-ne, putem deveni chiar dascăli pentru mulţi europeni, cel puţin în ceea ce priveşte ospitalitatea, modul de viaţă, de convieţuire şi, mai cu seamă, de a oferi produse şi servicii a căror tradiţionalitate şi calitate sunt unicate în lume. Suntem, aşadar, buni la propriu şi la figurat şi nu trebuie să uităm asta.

Altfel, „vom continua să plecăm capul până la glezne în faţa străinătăţii ori veneticilor care au năvălit peste noi“, după cum spunea dăunăzi, cu năduf, un ţăran. Şi a continuat: „Suntem acum europeni? Eu am învăţat la şcoală acum şaizeci de ani că România este în Europa, nu în Africa, şi asta ştiu şi acum. Ce, s-a răsturnat Pământul? Suntem acum altundeva şi ne-ngăduie europenii să venim şi noi la ei? Şi-apoi lasă-mă, domnule, că oameni sunt şi ei, dar mai oameni suntem noi. Iaca aşa, cum mă vezi şi cum te văd, nu mă dau pe orice şi pe oricine.“

Şi într-o astfel de conversaţie, transformată mai apoi în monolog, am aflat şi despre... temerile oamenilor faţă de aderare, care, în opinia multora, sunt generate mai degrabă de conaţionalii noştri şi nu neapărat de „ordonatorii“ europeni. „Auzi, bre, să-mi duc vaca de lângă casă să fac naveta ca s-o mulg –, am auzit spunându-se într-un alt context – să nu-mi spună mie că neamţu’, unguru’ sau polonezu’ face la fel. Dar ştii cum îi, ca la noi, la nimenea!“ Şi multe asemenea ce s-ar cuveni lămurite. Dar mai întâi trebuie aşezate lucrurile în logica firii. A românilor, de bună seamă.

Ion Banu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2007

Vizualizari: 626



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI