Imprimati articolul

Zmeurul, un arbust fascinant cu proprietăţi nebănuite

Încă din Antichitate, fructelor acestui arbust, li se atribuiau proprietăţi medicinale, iar după cercetările cele mai recente, proprietăţi anticancerigene şi antioxidante, protejând organismul uman de bolile degenerative datorită conţinutului în unii compuşii biochimici cum sunt: acidul elagic, fenolii, carotenoidele, vitamina C etc.
Preţul de valorificare este destul de avantajos, cu deosebire pentru piaţa de fructe proaspete sau congelate.

Perioada de coacere a zmeurului cultivat se eşalonează pe circa 1 lună şi jumătate de la mijlocul lunii iunie până la sfârşitul lunii iulie. Dacă se cultivă soiuri remontante se obţine un sezon de coacere de vară-toamnă, respectiv în lunile august-septembrie.

Cerinţele faţă de factorii de mediu

Zmeurul se poate cultiva de la câmpie până în zona submontană, cu condiţia să se evite zonele de temperaturi foarte scăzute cu vânturi puternice. În zonele de câmpie, fructele sunt afectate de arşiţele puternice, iar în iernile foarte reci cu minime absolute de peste minus 18°C şi oscilaţii mari de temperatură, tulpinile pot fi puternic afectate şi cea mai mare a producţiei compromisă.
Solul cel mai bun pentru cultura zmeurului este cel nisipos, bogat în materie organică, bine aerisit, permeabil, cu pH de 5,6-6,5 şi cu o grosime de cel puţin 50 cm, având nevoie de multă lumină; de aceea în zona colinară şi premontană trebuie alese expoziţiile nordice şi nord-estice. Fiind pretenţios faţă de apă, creşte bine în zonele cu 800-1.000 mm precipitaţii anuale, distribuite cât mai uniform în perioada de vegetaţie.
Recomandări tehnologice

- o plantaţie de zmeur se realizează în rânduri simple, orientate pe direcţia nord-sud, pe terenurile plane şi pe curbele de nivel, pe terenurile în pantă;
- distanţa de plantare dintre rânduri poate fi de 2 până la 3 m, iar între plante, pe rând, trebuie să fie de 70-80 cm;

- în anul al 2-lea, după înfiinţarea culturii, se amplasează sistemul de susţinere a plantelor. Cel mai răspândit este spalierul din stâlpi de beton sau lemn, cu două cupluri de sârmă, montate la înălţimile de 0,7 m şi 1,2 m de la sol;

- întreţinerea solului se face prin lucrări repetate de 5-6 ori pe an, folosind cultivatorul şi freza. Începând cu anul al doilea se pot utiliza erbicidele preemergente şi postemergente selective;

- la înfiinţarea plantaţiei se folosesc îngrăşăminte organice, bine descompuse, 5-6 kg/groapă şi îngrăşăminte chimice, 30 g de superfosfat, 15 g de sare potasică şi 15 g azotat de amoniu, la fiecare groapă de plantare, prin amestecare cu pământul.

- Pe parcursul unei perioade de vegetaţie se aplică circa 5-6 tratamente de combatere a bolilor şi dăunătorilor şi un tratament în perioada repausului vegetativ;

- recoltarea fructelor se face periodic, la fiecare 2, 3, 4 zile, într-o cultură intervenindu-se, în medie, de circa 7-8 ori;

- materialul necesar înfiinţării plantaţiilor este produs la ICDP Piteşti – Mărăcineni, care certifică şi garantează calitatea şi autenticitatea soiurilor.

Costul materialului săditor, pentru 1 ha, este de 10.500-12.000 lei/ha, iar cheltuielile de înfiinţare a unui hectar sunt în medie de 14.000 de lei, în care sunt incluse: preţul materialului de plantare, pregătirea terenului, plantarea propriu-zisă şi sistemul de susţinere.

Dr. ing. Paulina MLADIN, ICDP Piteşti – Mărăcineni, Argeş
REVISTA LUMEA SATULUI, NR18, 16-30 SEPTEMBRIE 2007

֩ Comentarii