Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Asocierea şi... praful de pe tobă

Intru în sala de şedinţe a primăriei din comuna vasluiană Ştefan cel Mare, profitând de un moment de linişte. Încăperea este ticsită de oameni care, în lipsa unui specialist ce ar trebui să-i „lumineze“, cum spune unul dintre ei, încearcă să-şi spună păsurile, mai ales că cei mai mulţi dintre locuitorii comunei îşi câştigă pâinea din agricultură şi creşterea vitelor. Se pare că prezenţa mea nu-i stânjeneşte, aşa că discuţia continuă.

„M-am înscris şi eu la cota de lapte, sare un bătrân subţiratec, dar auziţi, oameni buni, dacă n-o îndeplinesc trebuie să aduc documente că am fost bolnav eu sau cele două vaci ori că au fost, Doamne, iartă-mă, inundaţii sau mai ştiu eu ce!“ „Asta nu-i nimic, spune o gospodină trupeşă, e rău şi dacă scoţi mai mult lapte. Mi-a spus mie inginerul că pentru fiecare 100 de litri în plus, peste cotă, poţi să fii amendat, moş Ioane, cu 25 de euro. Să vedem noi pe unde ai să scoţi atunci cămaşa!“

„Ba mai mult, continuă un alt gospodar, dacă nu-ţi îndeplineşti cota, moş Ioane, e pericol să fii penalizat sau să ţi se confişte cota. Dacă e aşa, am s-o vând, c-am auzit că se poate, că moştenire n-am cui o lăsa. Că băieţii sunt în Italia şi baba e şi ea bătrână şi bolnavă.“

„Până la cotă, să-l întrebăm pe domnul primar ce se poate face cu preţul la lapte, că iaca, tărâţa a ajuns opt mii kilogramul, iar eu primesc în batjocură cinci mii de lei pentru litrul de lapte, spune cineva.“

„Trebuie, oameni buni, intervine primarul Emil Huzum, care intrase pe uşă, să vă uniţi într-o asociaţie care să vă apere interesele şi în ce priveşte preţul la lapte.“

„Las’că ne-am mai unit noi într-o societate agricolă şi toamna la împărţeală am primit ... praful de pe tobă!“

„Aşa am putea, continuă primarul, fără să bage de seamă întreruperea, să ne înscriem la un credit, să cumpărăm tancul de răcire a laptelui, aparate de muls şi tot ce ne trebuie pentru a valorifica munca noastră.“

„Da’ de unde partea din preţ pe care trebuie s-o punem noi, când toate aiestea costă zeci de milioane, întreabă cu harţag unul dintre cei prezenţi.“

Ies neobservat din încăpere, gândindu-mă că, dincolo de entuziasmul cu care oamenii politici au sărbătorit intrarea în UE, şi gospodarii din comuna Ştefan cel Mare au nevoie de măsuri care să vină în sprijinul lor, în accesarea unor fonduri pentru că, se ştie, pentru cei mai mulţi aceasta rămâne o imposibilitate, iar Uniunea Europeană, cu toate ale ei, o necunoscută.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2007

Vizualizari: 540



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI