Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Viaţa la munte – grea, dar frumoasă

Aşezată în inima munţilor Gilău, la 50 km de Cluj, comuna Mărişel este „o gură de rai prăvălită pe pământul Ţării Moţilor“. Ajuns aici intri parcă într-o altă lume. Munţii, pe care-i poţi asemui cu nişte străjeri de neclintit, se coboară în pante abrupte sau line. Iarba lor verde, păscută de cirezile de vaci şi turmele de oi, îmbracă totul într-un covor verde ce emană sănătate. Ici-colo vezi „răsărind“ câte un firicel de apă, care coboară spre vale în vârtejuri cristaline. Colibele celor şase cătune ale Mărişelului, adică adăposturile de pe păşuni, sunt răsfirate în tot acest peisaj de vis.

Agricultura le punea pâinea pe masă

Domnul Traian Mariş se află la conducerea primăriei Mărişel de doi ani. Recunoaşte că atunci când a venit la cârma comunei vremurile nu erau atât de aspre ca acum. Oamenii aveau resursele necesare pentru a-şi asigura un trai cel puţin decent. Înainte, agricultura, creşterea animalelor şi exploatarea masei lemnoase, principalele activităţi ale moţilor, le aduceau venituri bune. Acum afaceriştii venetici, care au ştiut să mizeze pe efectele decăderii economice, stabilesc propriile reguli de valorificare, iar sătenii sunt forţaţi să accepte condiţiile lor dezavantajoase. Ca o ultimă alternativă, au început să vândă terenurile proprietarilor de pensiuni. În opinia primarului, până de curând se obţineau preţuri bune, aproximativ 20 de euro pe metrul pătrat. Dar şi acestea au scăzut, motiv pentru care piaţa pământului din Mărişel este în stand-by. Au fost şi perioade bune, dar primarul pune acest lucru pe seama faptului că până acum oamenii au primit sprijin din partea statului. Este convins că lucrurile se vor schimba în rău în cazul în care acest ajutor nu va mai fi acordat.

Singuri în luptă cu vitregiile naturii

Ţăranii muncesc pământul şi valorifică recoltele, fie în zonă, fie în oraşele din apropiere. Crescătorii de animale vând producţia de lapte fabricii Napolact. Aproape 5.000 litri de lapte pleacă lunar spre această unitate. Preţul acestei conlucrări este umilitor. Cei 40 de bani îi nemulţumesc pe gospodari, dar pentru moment este singura variantă. Altfel, ar fi obligaţi să irosească inutil laptele. Înţelegând cât de greu este să răzbească singuri, au pus bazele unor asociaţii care să lupte pentru drepturile lor. Este vorba despre Asociaţia Crescătorilor de Oi Izaru şi Asociaţia Crescătorilor de Bovine Fântânele. Fapt este că singurul ajutor pe care îl primesc oamenii este cel acordat prin Legea nr. 33 (Legea moţilor). Ea presupune o taxă de impozitare cu 50% mai mică.

Faţa frumoasă a Mărişelului

Traian Mariş şi-a propus să realizeze multe lucruri pentru comună. S-a născut şi a crescut în inima munţilor. Ştie că pentru oamenii de aici viaţa este total diferită faţă de cea pe care o percepe un turist care vine, admiră şi îşi continuă apoi călătoria. Şi-a propus pentru început să pună în practică realizarea proiectului de alimentare cu apă şi canalizare. Până în prezent a reuşit să asigure alimentarea cu apă potabilă pe o lungime de 17 km. El speră ca anul viitor acest proiect să fie realizat în totalitate. O altă prioritate este asfaltarea. A asfaltat până acum 10 km de drum forestier printr-un program Sapard şi are în vedere şi pietruirea drumurilor comunale. În prezent, primăria mai are în derulare şi un program cu Banca Mondială prin care se urmăreşte reabilitarea şcolii comunale.

Credinţa a rămas nestrămutată

Pentru copiii de aici învăţătura este ca o promisiune de mai bine. Comuna are cinci şcoli, însă doar trei dintre ele sunt funcţionale. Aici descoperă tainele cărţilor aproximativ 130 de copii. Nu toţi urmează studii liceale sau profesionale.  Tradiţia străbună este puternic împlântată în inimile oamenilor de aici şi chiar a copiilor. Puţini sunt cei care au puterea să se rupă de glia străbună. Viaţa este grea, dar sunt obişnuiţi cu frumuseţea locurilor, cu istoria lor de care sunt atât de mândri, cu datinile pe care le păstrează cu sfinţenie. În asta stă de fapt şi şansa existenţei pe viitor a Mărişelului: în loialitatea nestrămutată a sătenilor de aici.

Am vrut să aflăm cum stă comuna Mărişel la capitolul asistenţei medicale. Nu mică ne-a fost surprinderea să aflăm că toate cele şase cătune care intră în apartenenţa ei au un singur dispensar medical. Acesta nu dispune, după cum ne-a mărturisit primarul, de echipamente de ultimă generaţie, însă medicii de aici nu au fost niciodată depăşiţi de situaţie. Doar cazurile foarte grave, care necesită îngrijiri speciale sunt trimise spre Cluj.

Vremurile bune sau rele trec peste oameni parcă fără să îi atingă. Viaţa lor se scurge la fel în fiecare zi: muncind până la epuizare. Doar în zilele de sărbătoare au un răgaz de odihnă. Atunci, de pe coamele munţilor coboară alaiuri de oameni mici şi mari. Toţi se îndreaptă spre locul de căpătâi al omenirii: biserica. Sătenii din Mărişel sunt oameni pioşi, pentru care cuvântul preotului este literă de lege. Chiar şi în vocea domnului primar se simte o urmă de mândrie atunci când îmi răspunde că aici credinţa s-a păstrat ca odinioară.

Mai aproape de Dumnezeu

Ascunsă în inima munţilor Gilău, comuna Mărişel este o destinaţie turistică de vis, cu pensiuni tradiţionale şi oamenii binevoitori. La aproape 1.300 m altitudine, privind spre nori, ai impresia că cerul stă să se prăvălească peste tine. Eşti parcă mai aproape de Dumnezeu. Primarul Traian Mariş este conştient cât de frumoasă este această zonă şi vrea să-i valorifice potenţialul turistic aşa cum se cuvine. Doreşte astfel ca toţi turiştii care ajung în comuna sa să aibă o părere de rău că părăsesc aceste plaiuri splendide. Drept urmare, pe lângă pârtia de schi deja existentă, are un proiect pentru construirea unei a doua pârtii a cărei valoare se ridică la aproximativ 5 milioane şi jumătate de euro. El îi îndeamnă pe turişti să aibă curiozitatea să pătrundă în lumea misterioasă a munţilor, acolo unde se ascund poate cele mai frumoase minuni. Ne îndeamnă să venim în Mărişel să cunoaştem datinile moţilor şi felul lor de viaţă simplu şi unic totodată.

Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 23, 1-15 DECEMBRIE 2010

Vizualizari: 3477



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI