Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Veturia Suciu, maica satului românesc

Veturia Suciu vine din lumea satului, unde a trăit o viaţă. Numele aşezării în care Dumnezeu a rânduit să se nască este Cojocna din judeţul Cluj. Acolo, lângă bunii ei, lângă părinţi, apoi alături de soţ şi de copii a ţinut nestins focul sacru al căminului ţăranului ardelean. Mulţi sunt aceia care, aidoma ei, s-au ţinut uniţi, au făcut zid în apărarea tradiţiilor, a sufletului satului românesc. Numai că maica Veturia, cea care meştereşte îngeri din pănuşi de porumb, s-a dovedit a fi venit pe lume ca să apere şi să cuprindă, cu mâinile ei delicate, toată lumea satului deodată.

Înzestrată cu o inteligenţă specială, Veturia a adunat, din vremuri străvechi, toate însemnele spiritului ţărănesc în pagini scrise limpede, şcolăreşte, exact. Cercetătorii de la Muzeul Etnografic din Cluj au în maica Veturia un martor nepreţuit în reconstituirea lumii satului. Au ajutat-o să publice articole, cărţi, să vorbească oamenilor despre ceea ce a fost şi va rămâne pentru totdeauna fala şi temelia românilor: satul!

Scrie versuri, compune cântece, redeşteaptă în sufletul celor de vârsta ei amintirea paşilor de la horă...
În anii 2004-2005 a fost „instructoare la copii“ acolo, la Cojocna, unde i-a învăţat şi pe cei mici dansul popular. Cât au ţinut-o picioarele, cât s-a ţinut de profesori să facă un ansamblu – ca să dăinuie – totul a mers ca pe roate.

Când Veturia s-a întors la treburile ei, potrivit vârstei şi responsabilităţilor primite de la Centrul de Creaţie, „jocul“ s-a stins. Priveşte cu tristeţe aceste întâmplări, aşa cum priveşte şi exodul tinerilor spre oraş, sărăcirea satului prin nepăsarea celor care n-au pe Dumnezeu în suflet...

Dar, cu cât simte mai dureros stingerea tradiţiilor româneşti în Ardeal, ca în toată ţara de altfel, cu atât inima ei vitează bate mai tare, prinde putere şi adună mărturisiri din satul de altădată. Notează, memorează, scrie, caută modele originale de pe costume naţionale, obiecte făcute de mâna meşterilor populari... Apoi se aşează şi coase, ţese, reconstituie, multiplică, le dăruieşte muzeelor din ţară, participă la târguri şi vorbeşte oamenilor despre faptul că florile de pe cămăşi, de pe ştergare sau de pe cojoace nu sunt cusute doar de mâna femeii. Maica Veturia Suciu spune că: „În fiecare lucru este în primul rând mâna lui Dumnezeu. Treaba noastră este să-i luăm seama şi să nu schimonosim ce ne-a fost dat, să păstrăm, să ducem mai departe şi să iubim măiestria.“

O carte ca o rugăciune

Cuvintele acestea care îţi dau fiori în suflet, care te fac să-i săruţi mâinile Maicii se regăsesc în cartea pe care a început să o scrie în anul 2000. „Maică Sfântă, te rog, ajută-mă, dă-mi lumină şi putere să pot scoate ceva din cât plin am în suflet... Vă spun, scriam pagini întregi, nu mă opream, aveam în imagine toate întâmplările satului şi ale mele.“

Cartea a fost tipărită la o editură din Cluj. Editorul, domnul Mircea Peteanu, a înţeles imediat valoarea documentului, iar doamna cercetător muzeograf dr. Maria Bocse din Cluj a prefaţat cartea şi „a luat-o sub aripă“ pe minunata maică Veturia, cea care nu lasă tradiţia să moară.

Avem, aşadar, o carte care descrie satul românesc din timpuri străvechi şi până astăzi. Obiceiuri, tradiţii, personaje, fotografii, documente originale. Privind-o pe maica Veturia Suciu, ai în faţă minunea care te aduce cu picioarele pe pământ şi îţi schimbă viaţa. În ceea ce o priveşte pe ea, iată ce simte astăzi, în înserarea vieţii: „Mă bucur că mi-am făcut datoria.Trebuie să avem mare grijă, să-i ajutăm pe tineri să se întoarcă la tradiţie şi obiceiuri, la tot ce-i bun şi suflă româneşte.“

Rodica SIMIONESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23 (100) 1-15 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 1029



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI