Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Valoare adăugată pentru natura României

Un nou curent privind dezvoltarea agricolă circulă prin Europa zilelor noastre. De mai bine de un deceniu, sistemul agricol cu valoare naturală ridicată (High Nature Value Farming - HNVF) aduce în sfera publică a Uniunii Europene conservarea biodiversităţii habitatelor şi a peisajelor rurale, protecţia resurselor naturale şi asocierea acestora cu tradiţiile ori cutumele legate de ciclul naturii. WWF – Programul Dunăre Carpaţi, prin programul său HNVF, expune românilor, spre o bună cunoaştere, valorile, identificarea exemplificativă a zonelor şi metodele de aplicare ale sistemului. Ţintele primare pentru HNVF în România sunt politicienii şi specialiştii politicilor publice.

Importanţa sistemului constă în promovarea grijii pentru resursele naturale, dar şi în sporirea potenţialului activităţilor economice şi sociale rezultate din gospodărirea tradiţională a mediului înconjurător.

Micii producători, în primul rând

Lipsa brânzei, legumelor şi a fructelor, produse în mod tradiţional românesc, de pe rafturile magazinelor se traduce printr-o agresiune împotriva naturii. HNVF susţine micii producători, de semisubzistenţă. Modul lor de producţie, de organizare a păşunatului ori a obţinerii biomasei din păduri nu are un impact destructiv asupra naturii, motiv pentru care ei trebuie susţinuţi prin politici publice.

La mijlocul anilor ’90, Comisia Europeană, prin Politica Agricolă Comună, a lansat conceptul HNVF şi a încercat aplicarea sa în statele membre. Rezultatele au fost slabe: pierderi masive de specii şi habitate, desuetudinea produselor tradiţionale ca urmare a igienismului excesiv, degradarea bunăstării animalelor ori industrializarea zonelor rurale şi a producţiei agricole.

Activitatea informală a ţăranilor, păstrători ai sistemului agricol cu valoare naturală ridicată, trebuie conştientizată de către ei înşişi, dar şi de administraţiile publice locale ori centrale. Aceste vechi îndeletniciri nu trebuie oprite, ci stimulate pentru a valoriza peisajele seminaturale ce aduc în prim-plan acest nou tip de conservaţionism ecologic promovat în România de WWF – Programul Dunăre Carpaţi.

Uniunea Europeană şi-a schimbat paradigma economică în agricultură. Există o balanţă dezechilibrată, numită natură, pe ale cărei talere se află cantitatea de hrană, pe de o parte, şi calitatea ei, pe de alta. Teritoriul a redevenit un element esenţial al dezvoltării, iar, în producţia de hrană, micul producător îl protejează instinctiv. Europa Occidentală a pierdut această parte a economiei, odată cu solul, în ţări precum Italia, Franţa ori Germania. UE îşi dă seama abia acum de marea greşeală, iar România nu trebuie să o repete.

Percepţia eronată de la noi privind buna exploatare agricolă poate fi rezumată la sintagma: bun = intensiv = terenuri extinse = mari investiţii = mari câştiguri. Dar această judecată şi practică duce la valori infime pentru natură, iar mediul înconjurător suferă. Acest fapt, de cele mai multe ori, rămâne în afara discuţiei. HNVF şi efectele sale ecologice, sociale, culturale şi economice sunt încă insuficient înţelese în România, iar aceasta este provocarea WWF – Programul Dunăre Carpaţi.

Nota redacţiei: Printr-o politică agricolă deşănţată, România a atins, în bună măsură, aceste deziderate. Cât foloseşte omenirii şi cât viitoarelor generaţii? Vom vedea.

Raul CAZAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

Vizualizari: 731



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI