Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Ungureni, locul unde până şi uliul este singuratic

Satul Ungureni, judeţul Maramureş, aparţine comunei lăpuşene Cupşeni, ambele, satul şi comuna, fiind ascunse bine de tot între dealuri, între Şatra Pintii şi munţii de către Băiuţ. Săptămâna trecută a început turnarea unui strat de semiasfalt către satul Ungureni.

Satul Ungureni are 1.400 de locuitori. Din 1.100 de majori, jumătate sunt duşi în Spania şi pe unde-au văzut cu ochii. Nu degeaba spunea primarul Mircea Boga că la ei întoarce uliul, nu autobuzul... Capăt de linie... „Unii au lucrat în construcţii şi acum încearcă să-şi transfere încoace firmele, să-şi caute de lucru pe-aci. Dar cei mai mulţi sunt duşi în agricultură, la ciuperci, struguri, legume. Zilele trecute, a plecat de-aici un autocar cu 50 de persoane, la munci agricole“, spune primarul.

Blestemul bisericii trăsnite

Aşa fiind situaţia, satul Ungureni e la jumătate din populaţie... Nici Borşa, nici Moiseiul nu se pot lăuda cu un asemenea record! În sat nu se vede lipsa a jumătate din populaţie. Case vechi, case noi colorate ţipător, oameni mai în vârstă robotind prin curţi sau la cules de mălai. Numai că terenurile din afara satelor sunt lăsate de izbelişte. Şi nu doar terenurile...

Cum ajungi în mijlocul satului, te contrariază o biserică veche, de piatră, părăsită. E vecină cu casa parohială şi cu biserica cea nouă. A fost construită la începutul secolului al XX-lea. La începutul anilor ‘90 a fost trăsnită şi a ars parţial. Şi, dacă în alte părţi casele demolate şi castelele grofilor au fost desfăcute bucată cu bucată şi s-au folosit la alte construcţii, la Ungureni oamenii nu se ating de biserica trăsnită. „N-am mai intrat în ea. Nu mai intră nime’.

Nu foloseşte nimeni piatra, că li-i teamă. O mai fo’ aici o fundaţie de biserică, unu’ Buda Ion o luat piatră de-acolo şi i-o trecut autobuzul peste picioare. Altu’ n-o mai luat nime’-n veci! Şi din satu’ nost n-a lua nime’, numa’ de n-or vinde-o, să ia altcineva. Aşa rămâne!“, spune un localnic, de bună seamă pe nume Buda, câtă vreme peste 90% din localnici poartă acest nume. Pe preotul din sat, care tocmai se pensionează (şi se numeşte evident Buda), nu l-am găsit acasă. Primarul confirmă că nimeni nu mişcă o piatră, cel mult copii mai curajoşi s-au jucat pe-acolo, şi asta numai până au aflat părinţii... În zonă mai circulă legenda satului blestemat Boiereni, bătut crunt de soartă după ce localnicii ar fi luat materiale de la Mănăstirea Rohiiţa, cu sute de ani în urmă.

Vă amintiţi oraşele-fantomă americane? Părăsite, uitate de lume, numai bune de turnat filme de speriat oameni mari? Ungureniul e pe acelaşi drum... Şi nu departe e zona minieră Băiuţ, care arată şi mai tragic, părăsită, golită de viaţă.

Ioan VEZENTAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23 (100) 1-15 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 1374



֩ Comentarii

 
֠ 1.     Mariana -- (4-April-2011 )
bai, in locul tau n-as vorbi in necunostinta de cauza...doar ca sa te afli si tu in vorba si sa devii "vedeta" pe google! tu habar n-ai care este povestea satului Ungureni, asa ca mai bine TACI!!! si poveste cu uliul e expirata de mult, pacat ca tu esti mai in urma cu informatiile...sau poate tu esti "intre dealuri"! scrie tu "documentare"(daca sti ce-s alea) despre satul tau...da eu te-as sfatui totusi sa te lasi de meserie!!!

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI