Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Unde-i satul de-altădată?

Chiar aşa, pe unde o umbla satul din inima noastră, a celor care mergem la ţară doar ca să ne destin­dem? Desluşim cu greu, musafiri de sfârşit de săptămână, ce vreţi, obiceiurile nu tocmai ortodoxe ale ţăranilor care nu se mai îmbracă cu hainele tradiţionale pentru a merge la nuntă, la biserică, la vreun botez; mai întâi merg prin grădini şi udă, nu irigă, apoi la câmp pentru că astăzi, ah, doar astăzi este liberă lumea care îi poate ajuta să culeagă porumbul, via sau ce-o mai fi de pus la adăpost, rapid, până nu se fură tot de către cei cu obiceiuri de felul acesta. Întâi munca şi-apoi distracţia, zice o vorbă mai dincoace a ţăranilor noştri.

Satul are calendarul lui care de multe ori nu se suprapune peste cel bisericesc. Sunt zile în care satul dispare în liniştea pe care o lasă în urma lor sătenii ieşiţi din sat după treburi. E drept, unii sunt plecaţi tare departe, prin ţări străine, nu se întorc aşa de repede, uneori deloc, bătrânii lăsaţi acasă îşi pun mâna la ochi, scrutează zilnic zarea pe care abia o mai zăresc şi, în fiecare trecător de pe uliţă, tind să-şi recunoască copilul.

Uneori vine doar numele, de cele mai multe ori nu vine nimic şi, încet, încet, observăm, în viitoarele noastre vizite la ţară, că la gospodăria lui Tache Maringhiţă, de pildă, casa stă să cadă, gardul îl ard vecinii iar câinele, după ce, de foame, mănâncă câte o găină dintr-o curte apropiată, se întoarce pe pământul care miroase a urme cunoscute de paşi. Până într-o zi când, şi el, dispare ca şi cum n-ar fi fost niciodată pe acolo.

Satul se împuţinează sau devine pământ arabil pentru proprietarii unor vile ascunse după garduri înalte până la cer. Apar satele-ferme, cu uliţe tăiate direct prin câmp pe care nimeni nu le calcă cu piciorul; sunt doar drumuri care te ajută să ajungi înapoi de unde ai plecat, în oraşul în care te întrebi, uitând că şi tu ai fi putut fi răspunsul dilemei tale, unde-i satul de-altădată? 

Ca să fim drepţi, ruralul românesc se întinde pe 87% din suprafaţa ţării noastre, doar 13% din întinderea geografică a României aparţinând oraşului. Totuşi, îngrămădiţi la oraş, în casele peste alte case, a treia, a patra generaţie în pantofi ce suntem, uităm unde s-a format sufletul românului ce, prin vocea poetului, a tot declamat, ani buni, că „veşnicia s-a născut la sat“. Lăsăm, cu bună ştiinţă, valorile satului din inima şi amintirea noastră să treacă pe lângă noi neapucând niciuna, măcar de sămânţă, ca în primăvară s-o aşezăm în lut şi să asistăm la reînvierea satului românesc de altădată!

Vasilica Ghiţă Ene
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2011

Vizualizari: 624



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI