Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Ulciorul şi cămeşa

– Ştii tu, cămeşă dragă, ce erai odată, întrebă un ulcior de Corund o cămeşă de pânză topită, aninată lângă raftul pe care-şi aştepta cumpărătorii?

– Ce să fiu? Ia acolo, o ie amărâtă, împopistrată, pentru cucoane tânjitoare d’anţărţ.

– Tu, amărâtă? Eşti din neam de procopsiţi, care procopsişi la rândul tău pe alţii. Ai o ditai odisee, de l-ar face invidios şi pe Ulise, nu-l ştii tu. Îi îmbogăţişi pe toţi prin bătătura cărora ai adăstat. Primul fu un fermier de prin Belgia, care te legă de pământ, ca pe ultimul iobag, da’ nu te lăsaşi şi răsărişi, năltuţă, cu floricele albastre tremurate’n de vânt. Când te împlinişi şi trăgeai nădejdi, te tăie, te scutură de seminţe şi te lăsă în câmp, până te topişi. Apoi te legă în snopi laolaltă cu alte surate, de vă vându unui meşter franţuz, care vă pândea cu limba scoasă şi punga plină. Luă de pe hectarul pe care crescurăţi, ca’ la 1500 de euro.

Cum află prefectul locului de afacere, îi mai dădu de drag vreo 120 de euro, la care adăugară încă vreo 200 de la unii, de-şi zic Comunitate, n-ai de un să-i ştii, cică pentru susținerea, culturilor de plante textile. Vându şi seminţele unui brutar neamţ, cu 2,8 euro pe kilogram, şi se mai alese cu vreo 200 de euro. Trăgând linia, îi ieşiră 2.000 de euro, cât ar fi luat pentru 10 tone de grâu. Bună afacere, că nu cheltuise mai mult de 1.300, hai 1.500 de euro, că sunteţi mai năzuroase, dé… Abia începuşi odiseea procopselii. Franţuzul vă vârî într-o meliţă, care risipi vreo trei mii de chile de puzderie în patru vânturi, cu 0,04 euro pe kilogram. Pe urmă te luă la răghilat, te perie şi te împărţi în două, după felul fuioarelor. Pe alea lungi le vându la un torcătorţesător chinez, că, mai nou, ăştia îs ăi mai meseriaşi. Luă pe ele ca’ la 1,5 euro pe kil.

Fuioarele scurte le dădu unui morar de hârtie sudez, cu un sfert de euro pe kil, să facă din ele hârtie de parale. Strânse cu totul 1.800 de euro şi mai primi pentru osteneală, de la Comunitate, vreo 200 de euro. Rămase în câştig, curat-curat, cu vreo 600 de euro.

Chinezu’ te toarse’n aţe, te înălbi, te suci pe mosor, te urzi pe urzitor, te întinse pe sulul dinapoi şi pe suveici, te trasă’n iţe şi băteli, te trecu printre vatale şi după ce se speti pe spată, scoase din fuioarele tale mândreţe de valuri de pânză topită. După socoteala mea, ca la 500 de kile de pânză, dublu lată. Zic unii că ar cam fi vreo 6 km, da, io n-am de unde ştii. Ce ştiu io bine e că luă pe tine 12.000 de euro. Cât fu câştigul lui curat-curat nu pot să-ţi zic, că la chinezi secretu’i secret, nu ca la alţii şi când tac, tac ca peştele’n ape şi drăguţu’n păpuşoi. Acu’ nici de’ar vorbi n-aş pricepe mare lucru, aşa că…

Pe urmă te luă un italian care angajă muieri meştere de pe la noi, de te croiră, te coaseră cu cheiţe, te împopistrară cu pui şi cu altiţe şi te puseră colea, lângă mine, la vânzare. Dupe ştiinţa mea, din hectarul semănat de belgian ieşiră ca la 2.000 de ii. Socoate şi tu, la 15 euro cămeşa ar face 30.000 euro! Strânge: 2.000, belgianu’, 2.000, franţuzu’, 12.000, chinezu’, 30.000, italianu’. Face 46.000 de euro, scoase dintr-un hectar? Face! PIB cum ar veni, da’ nu ştii tu de-i aia! Amărâtă, ai?

– De unde le ştii matale, nene Ulciorule?

– Ehee, fată dragă! Nu te uiţi la mine că-s oleacă mai copt?

– Şi de ce mi le-ai spus?

– În doru’ vremii când creşteai la sânul meu, lan mândru, cu flori albăstrii, din care n-a mai rămas decât culoarea smalţului azuriu cu care mă împodobii olarul.

Gheorghe Socotitoru

PS. Propun d-lui ministru al Învăţământului înlocuirea în programa şcolară a poveştii lui Ion Creangă, Inul şi cămeşa, cu prezenta, cu scopul declarat de a abilita copii cu fenomenul de mondializare a comerţului şi serviciilor. La urma-urmei, nu suntem parte a satului mondial? Nu-i cer drepturi de autor. Dlui ministru al Agriculturii nu-i propun nimic, dat fiind faptul că istoria nu-i în dreptul lui. Poate dlui Prim-Ministru.
Acelaşi

REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 5, 1-15 MARTIE 2012

Vizualizari: 566


֩ Comentarii

 
֠ 1.     Măneanu Varvara Magdalena -- (2-March-2012 )
Dl. Gheorghe Verman cred că Socotitorul....legenda Ulcioul şi Cămeşa, pe cât este de actuală mei curând este o fabulă....şi actualitatea şi realitatea pe care o reflectă mă întristează.....miniştrii scoteţi-i din ecuaţie....daţi copii la învăţătura dl prefect local şi la investitorii strategici, care belgieni, care franţuji, italieni...care o fi, numai strategici să fie.......

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI