Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Tezaur în paragină

Din staţiunea balneoclimaterică Câineni Băi, vestită până în urmă cu două decenii pentru nămolul terapeutic, nu mai există nicio amenajare funcţională. „Veneau oamenii în cărucior şi plecau pe picioare“, îşi aminteşte primarul Neagu Caraman. La momentul descinderii noastre, pe lacul sărat de la Câineni Băi nu erau decât nişte gâşte sălbatice. Plaja, e drept neamenajată, era dezolant de goală.

Ruina de la capătul satului

Un indicator ruginit, câteva orătănii, un câine trândav, o femeie planturoasă, între două vârste, cu mers bălăngănit purtând în mâini două găleţi roşii şi o uliţă cu pronunţat aspect inestetic. Aşa am găsit ceea ce cândva se numea staţiunea Câineni Băi din satul brăilean cu acelaşi nume, aflat la graniţa cu judeţul Buzău. Nimic nu mai amintea de staţiunea pe care în urmă cu două decenii reumaticii cronici o priveau ca locul ultimei speranţe.

Pavilionul unde se făceau împachetări cu nămolul despre care se spune că ar avea proprietăţi curative superioare celor de la Techirghiol ori de la Lacu Sărat de la Brăila era complet dezafectat, în timp ce unitatea care deservea spaţiile de cazare zăcea abandonată într-un hăţiş.

Dobrică, regele lacului

Aflată înainte de 1989 în patrimoniul Oficiului Judeţean de Turism, staţiunea Câineni Băi a făcut ulterior obiectul unei divizări stranii. Intrată după Revoluţie în patrimoniul Fondului Proprietăţii de Stat, fosta staţiune balneoclimaterică a fost scoasă la licitaţie. În urma acesteia, activele, însemnând spaţiile de cazare şi baza de tratament, au fost câştigate de firma Cony Sat din Galaţi, în timp ce Georgel Dobrică a concesionat luciul de apă.

Acel moment avea să marcheze începutul sfârşitului. După o tentativă de reabilitare a pavilionului central, firma gălăţeană a stopat în 1994 lucrările, care s-au degradat continuu. Singurul care mai speră să dea din nou viaţă locului este Georgel Dobrică, concesionarul lacului sărat. Speranţa îl părăseşte însă sporadic.

„Muncesc aici de vreo şapte ani de zile şi vedeţi în ce stadiu suntem şi cu ce «ajutoare» ne confruntăm de peste tot. De exemplu, cei de la Mediu îmi pun tot felul de beţe în roate. Eu am investit aici o groază de bani. Am luat-o de la zero. Toată curtea asta era numai mărăcini. Şi acum Mediul îmi spune că nu-mi dă nicio autorizaţie să mai construiesc băi calde, invocând existenţa proiectului Natura 2000 al Uniunii Europene. Dar asta e o nebunie. Fiecare cu «păsărica» lui, dar noi vom merge înainte. Să vedem ce-o să facă, pentru nişte păsări acum să nu mai facem o staţiune? E vorba de un proiect pentru conser­varea păsărilor. Nu e o problemă reală, pentru că ele au habitatul pe partea cealaltă. Acolo îşi au cuiburile, nu aici, unde noi dezvoltăm baza de tratament. Domnule, nimeni nu ştie nimic“, spune apăsat Dobrică.

Când concesionarul visează frumos

Om fin, de prin „buricul“ Capitalei, Dobrică s-a încăpăţânat să se întoarcă la origini, adică în locurile de baştină ale bătrânilor lui. A venit, zice el, înarmat cu entu­ziasm şi ceva bani agonisiţi prin Germania. A reuşit să construiască din fonduri proprii o casă agroturistică (a finalizat 3 camere, altele 4 fiind în lucru) şi mai are în plan să construiască nişte căsuţe din lemn şi să amenajeze un spaţiu de cazare. Plaja însă a lăsat-o în plata Domnului. Pare un izlaz numai bun pentru vitele sărăcăciosului sătuc. Dobrică visează însă frumos, în pofida a ceea ce zice gura satului.

„Toată lumea sare peste mine şi ia nămol, când eu aş putea să pun piciorul în prag. Aici e o debandadă totală. Mi s-a acrit, de fapt. Am venit de la Bucureşti să mă îngrop aici. Că mulţi au zis că-mi fac casă de vacanţă. Păi eu vin în sărăcia de aici să-mi fac casă de vacanţă?! Care a fost planul? Iniţial a fost să dăm drumul la staţiune. Şi acum e la fel, bineînţeles că n-avem cum să dăm înapoi. S-a investit prea mult. N-am calculat, dar oricum tot ce am câştigat din afacerile prin Bucureşti s-a investit aici. Cea mai mare greşeală în ţara asta. Când vrei să mergi corect eşti terminat.“

Turiştii, o rara avis

Animată pe toată durata anului în urmă cu 20 de ani, după cum ne-a povestit viceprimarul Aurel Stoica, staţiunea Câineni Băi a fost călcată anul trecut de o mână de turişti, mai degrabă iubitori de sălbăticie. „Am avut o familie de francezi, câţiva nemţi şi o familie de polonezi. Au stat două zile şi nu le-am luat niciun ban. Le-a plăcut, dar n-au mai venit“, ne-a spus cu zăduf  Dobrică.

Până să repună pe picioare afacerea, Dobrică, inimă largă, zice că-i va caza pe turişti gratis. „Va fi cam moca. Las la aprecierea clientului“, spune concesionarul lacului, care a mai vândut pe ici pe colo din nămolul minune, aşa ca să-şi mai scoată pârleala.

Nu ştie când va veni satisfacţia visată, dar el mai crede în ea. Şi are sentimentul că este singurul din univers care mai crede.

Camelia MOISE
LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2011

Vizualizari: 693



֩ Comentarii

 

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI