Imprimati articolul

Terenurile agricole nefolosite şi scumpirea alimentelor

Cu prilejul numeroaselor dezbateri pe tema creşterii preţurilor la alimentele de bază ale românilor, mai de fiecare dată au fost găsite o sumedenie de cauze, de cele mai multe ori greu accesibile publicului larg. Dintre acestea amintim fărâmiţarea excesivă a terenurilor agricole şi practicarea unei agriculturi de subzistenţă, decapitalizarea fermelor, lipsa unor structuri adecvate pe circuitul producător – consumator, lipsa unei concurenţe reale specifice economiei de piaţă, mafia pieţelor, seceta, gripa aviară, pesta porcină, corupţia administraţiei pe circuitul produselor agricole etc., etc.

Despre toate acestea s-a vorbit cu înfocare, mai puţin de cel mai important factor implicat în scumpirea alimentelor, şi anume lipsa de preocupare a guvernelor postdecembriste pentru cultivarea integrală şi corespunzătoare a terenurilor arabile, întreţinerea şi folosirea păşunilor, fâneţelor, livezilor de pomi sau a plantaţiilor de vii. În vreme ce alte ţări valorifică pământul la cel mai eficient nivel cultivând după cele mai performante tehnologii terenul arabil, valorificând la maximum pajiştile naturale prin păşunat, întreţinând corespunzător celelalte categorii de folosinţă, noi lăsăm această bogăţie nevalorificată, abandonând terenurile, aducându-le într-o gravă stare de degradare. Iată cauza care adânceşte criza alimentară ce se manifestă, în primul rând, prin creşterea preţurilor în România cu 15-20% faţă de media europeană, în vreme ce salariul mediu este de cinci ori mai mic!

Pe de altă parte, mi se pare aberant ca în supermarketurile situate adesea între bălăriile din vecinătatea oraşelor noastre sau chiar în centrul lor să găseşti cartofi din Egipt sau Turcia, mere din Polonia şi Slovenia, struguri din Grecia, prune din Italia, roşii din Olanda etc., în vreme ce produsele noastre abia de ajung în pieţele lăturalnice, iar când nici aici nu au loc iau drumul gropilor de gunoi. Situaţia este valabilă şi în cazul produselor animaliere, unde, după unele statistici, peste 80% din produsele de carne şi lapte sunt de provenienţă străină, ajungând dintr-o crasă neglijenţă şi ruşinoasă delăsare a guvernanţilor ţara cu cel mai ridicat import din UE.

Distrugerile provocate infrastructurii agricole în ultimii 20 de ani au dus la scăderea producţiei, scumpirea alimentelor şi, mai trist, la transformarea României în piaţă de desfacere pentru supraproducţia agricolă a altora. Multe din ţările foste socialiste nu şi-au dezorganizat ireversibil structurile de stat şi cooperatiste, astfel că mai toate continuă să-şi lucreze integral pământurile şi să crească animale în exploataţii performante, realizând producţii mari cu costuri mici.  Întoarcerea la agricultura parcelară de subzistenţă, spre care ne-a îndreptat propria noastră ignoranţă şi lipsă de previziune, a dus la o slabă performanţă economică, obligând milioane de lucrători din agricultură să ia calea străinătăţii pentru a supravieţui.

De reţinut că în nicio ţară din UE nu s-au petrecut asemenea mutaţii majore pentru populaţia din spaţiul rural. Sute de mii de hectare de terenuri agricole dintre cele mai fertile s-au vândut deja pe mai nimic străinilor din Italia, Austria, Germania, Olanda, Ungaria, Liban, Arabia Saudită şi din alte ţări. Mă îndoiesc că astfel de „investitori“ vor face viaţa mai uşoară românilor. E o vorba pe la noi: „Mai aproape ţi-e cămaşa de trup, nu haina!“ Nu este de ajuns că suntem deja mâna de lucru ieftină din agricultura UE?

Teodor MARUŞCA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 1, 1-15 IANUARIE 2012

֩ Comentarii