Imprimati articolul

Ţarina şi ţăranul, în opera poetului Gelu Oproiu

De curând a apărut la Editura ALT PRESS TOUR un volum de versuri ale poetului ţărănist Gelu Oproiu, intitulat „Ţară, Ţarină, Ţăran“.

Titlul inspirat al culegerii de poezii este ales dintre versurile aceluia care a fost considerat poetul neamului, pe ambii versanţi ai Carpaţilor, Octavian Goga, de la a cărui naştere sărbătorim anul acesta 130 de ani.

Volumul este structurat în patru cicluri („Pe firul anilor potrivnici“, „Anotimpuri“, „Sărbători“, „Gânduri în amurg“), majoritatea poeziilor fiind publicate în revistele Agricultura României şi Lumea Satului, între anii 2004-2011.
Poeziile din volumul de faţă sunt străbătute de o revoltă care pe alocuri capătă tonuri de pamflet, faţă de starea agriculturii de azi.

Şi cum ar putea să fie altfel, din moment ce formaţia de bază a poetului, aceea de inginer agronom, îi conferă acestuia statutul de atent şi informat observator al realităţilor comunităţii rurale?

Ca un adevărat fiu de ţăran, Gelu Oproiu se întoarce la universul irepetabil al satului de odinioară şi surprinde în stilul său unic obiceiurile şi atmosfera locurilor natale.

„Tatăl lui era plugar“

O rază de optimism transpare din versurile poeziei care deschide volumul de faţă, „Tatăl meu era plugar“. Reprezintă o emoţionantă odă a ţăranului român, a cărui fiinţă se îngemănează cu pământul pe care îl slujeşte.

„Şi-a ţinut nestrămutat
Crezul, legământul
De-a sluji ca pe-mpărat
Ţarina, pământul.“

„Moromete murind“ este titlul unei impresionante poezii din ultimul ciclu al volumului. Versurile sunt scrise cadenţat şi de la primul până la ultimul rând izbucneşte năvalnic ca un fluviu vitalitatea dintotdeauna a omului din popor. Se mai desprinde dragostea faţă de pământ, faţă de oameni şi animale, faţă de tot ce a constituit universul său în timpul vieţii. Acceptarea senină a morţii, sentiment izvorât din înţelegerea profundă a alcătuirii universului, aminteşte de ciobanul din Mioriţa.

Sensibilitatea aparte a poetului iese la iveală şi se împleteşte cu revolta şi indignarea, constituind un fir călăuzitor care străbate opera, atribuindu-i pe alocuri note optimiste.

Luminiţa Muşat
REVISTA LUMEA SATULUI NR.12, 16-30 IUNIE 2011

֩ Comentarii