Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Ţară de-mprumut

Senzaţia care mă domină, de la o vreme, este cea a unui rătăcit în propria-i ţară, printre proprii-i semeni, buimăcit de ceea ce ni se întâmplă.

Nu sunt o fire pesimistă, ba, aş zice, dimpotrivă!

Numai că pentru a judeca echilibrul lichidului din pahar, oricât de binevoitor ai fi, trebuie să existe totuşi jumătatea, măcar jumătatea, plină întru convingerea că ceva, ceva ne ţine dreaptă cumpăna vieţii.

O legendară figură a istoriei contemporane atrăgea recent atenţia cum că „România de astăzi nu poate fi percepută ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”.

Valoarea observaţiei e una de aleasă ţinută etică şi morală, cu rezonanţe dintre cele mai fine întru soarta viitoare a neamului românesc.

Mai adăuga distinsa personalitate „se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul”.
Numai că politica românească, una ce miroase a mâl dâmboviţean, aşază, de douăzeci de ani încoace, căruţa înaintea cailor.

Ruptura dureroasă dintre conducători şi conduşi a transformat definitiv politica în cel mai ascuţit tăiş îndreptat în dispreţul eticii, cu susţinerea necondiţionată a cultului persoanei nesocotind instituţiile fundamentale ale statului.

Partidul însuşi, ca noţiune cu conotaţii sociale, s-a prefăcut în partid-stat înlocuind, pe alte coordonate, dar cu acelaşi ţel, partidul unic, atoate ştiutor şi făcător.

În aceste vitrege condiţii, economia sucombă, gâfâie asaltată de neştiinţa şi neputinţa politicului.
Documentele de partid conţin prin excelenţă verbe la timpul viitor, ca şi cum venim de niciunde şi mergem către unde nimeni nu ştie.

Criza economică mondială le-a mers politicienilor ca o mănuşă.
Vinovatul nu e altcineva decât stafia financiară internaţională.
Şi, pentru ca liniştea socială să fie de durată, răului din afară i-a fost adăugat răul dinlăuntru.

De vină e populaţia.
Salariaţii, pensionarii, asistenţii sociali, mai apoi ştiinţa, învăţă­mântul, sistemul sanitar etc., etc.
Prea numeroasă această pestriţă gloată de întreţinuţi – care cer, cer, cer încontinuu de la un stat oricum pe butuci.

Şi pentru că a venit vorba.
Instituţiile statului însuşi se învârtesc ca titirezii, împinse de inerţia unei tradiţii pe care o soco­team uitată, fiecare încercând să-şi probeze utilitatea fără să fie de folos.
Conducerea treburilor, câte mai pot fi stăpânite, se face prin simple ordonanţe, parlamentul luând doar act, în mod tacit de isprăvile execu­tivului.
Între timp puşculiţa e alimentată, când şi când, cu creiţari de pripas.

Cine va plăti dezastrul?
Feciorii de la care am împrumutat vremelnic ţara pentru a le demonstra parcă ce şi cum nu trebuie să facă dacă vor dori, cu mintea lor de atunci, să nu prefacă, precum în prezent, poporul în populaţie.

Ce mă alienează şi mai abitir de propria mea ţară?
Lipsa de încredere a fiului în tată ori a fratelui în frate, absenţa unei ţinte, unui scop când e vorba de viaţa noastră, a românilor şi, cu totul umilitor, dispreţul celor cu pâinea şi cuţitul faţă de obidiţii neamului pe care au fost îndrituiţi să-l slujească.

Pâinea câtă e, câtă mai e, o primim din şi prin bunăvoinţa suspuşilor.
Votul fiecăruia dintre noi, în fapt instrumentul care ar trebui să ne reprezinte, nu mai valorează nici cât o ceapă degerată.

Partidele ştiu deja ce şi cum va fi.
Adică aşa cum şi-o va dori atunci vlădica.
Plaiul mioritic a devenit de ocară.
Şi asta poate şi din pricină că nu ne pasă.
Că nu ne mai pasă!

Gheorghe Verman
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2011

Vizualizari: 572



֩ Comentarii

 
֠ 1.     D.Drinceanu -- (21-November-2011 )
Promovati emisiuni tv pana la saturatie pentru salvarea soiurilor noastre si a celor asimilate, reducerea importurilor,etc. Dar si pentru intronarea seriozitatii(se vand in piete de catre tarabagii soiuri slabe, adesea falsuri, soiuri fara perechi de fecundare, pesticidele sunt deficitare, etc). Profesionalismul este necesar de la dezvoltarea staiunilor, material semincer, tratamente, comercializare, depozitare si prezentare pe piata pana la impunerea unei autoritati nationale.

֠ 2.     D.Drinceanu -- (21-November-2011 )
(completare). Cei mai multi amatori si incepatori abandoneaza dupa erori care le pericliteaza incercarile costisitoare. Deci: atat in media cat mai ales institutele/catedrele si autoritatea nationala sa vina cu recomandari in detaliu despre aclimatizari si pedoclimatic, dar mai ales la stropiri chimice. Prea multe imbieri la cumparari de carti online, care sunt si scumpe si incomplete(trateaza partial, cateva soiuri numai!!). Cel putin pana la revenirea la normal, pana la infiintarea de plantatii serioase si salvarea soiurilor noastre de aur. Se relanseaza astfel un serios sector. Altfel...

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI