Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Surani, viaţa simplă a unui sat de munte

Ca să ajungi din Ploieşti la Suranii din Prahova, comuna cu cea mai veche primăriţă în funcţie din ţară, despre care s-a cam dus vestea, treci prin trei văi, urci tot atâtea dealuri, păşeşti cel puţin prin zece aşezări, fiecare cu istoria sa: Blejoi, Scăeni, Boldeşti, Lipăneşti, Bălţeşti, Cărbuneşti, Şoimari, ca să le enumerăm doar pe cele mai bine cunoscute. Dealurile din jur trec de 800 metri. Drumul către Surani trece printre apele locului, Lopatna şi Sărata.

După mai bine de un ceas, autobuzul ne lasă în faţa primăriei. O casă nouă, arătoasă, cu uşa deschisă către oameni.

Ne întâmpină o femeie înaltă, cu ochi mari şi cu mâini muncite, dar veselă. Este chiar primăriţa Marcela Cornea, cea pe care sătenii din Surani au ales-o în fruntea satului încă de prin anii '90.

Facem case mari şi la noi, şi prin Europa

Dialogul se leagă repede. „Să vă spun cum este viaţa la noi“, începe vorba. „Este chiar una neobişnuit de liniştită. Suntem peste 2.000 de suflete. Confortul este aproape ca la oraş, cu apă curentă în casă, dar şi cu poduri şi podeţe, cu flori, cu trotuare, drumuri asfaltate, gaz metan, cablu tv, autobuz, salubritate, Internet, terenuri de sport. Am accesat peste un milion de euro pentru infrastructură! Sigur, ne mai trebuie încă multe ca să aducem apă curentă în toate casele.

Importat este că avem o sursă asigurată. Dar, cu siguranţă, le vom face pe toate cu bani europeni, ca pe cele mai multe de până acum. Oamenii? Se nasc, îşi fac familie. Însă, de la o vreme, unii mai şi pleacă. Cred că peste 300 dintre ei îşi caută destinul prin Europa: Italia, Spania, Franţa, unde construiesc acolo case de se duce vestea. Şi le fac aici pe ale lor sau le refac pe cele bătrâneşti. Cei mai mulţi au case cumpărate pe acolo. Mai toţi spun că nu vor rămâne definitiv pe meleaguri străine. Cred că se vor întoarce acasă“, spune cu năduf primăriţa.

Peste două decenii dedicate satului copilăriei

Din '90 încoace, de când a devenit primar, Marcela Corne s-a dedicat trup şi suflet localităţii pe care o păstoreşte. „Cred că am tot făcut câte ceva pentru oamenii satului meu. Am ajuns în această funcţie acum 22 de ani. Satul înseamnă agricultură. La noi, bunăoară, fiind un sat de munte, cea mai mare parte a pământului, aproximativ 1.546 ha, este ocupată cu păşuni şi fâneţe, cu livezi compacte ce au rămas de la fosta cooperativă agricolă, dar şi cu păduri. Sătenilor le mai place să-şi facă livezi noi. Acum, toamna se plantează pomi, mai ales pruni, meri, nuci. Toate dealurile din jur sunt încărcate de livezi. Anul a fost roditor.

Ce am făcut eu? I-am ajutat să aibă apă curentă, gaz metan, să fie pe placul tuturor. Din punctul meu de vedere au cam toate utilităţile. Nu ştiu dacă acum pot spune că le mai lipseşte ceva. Poate cumva mai multe locuri de muncă, chiar dacă nu prea sunt mulţi şomeri. În momentul de faţă, o firmă care a accesat fonduri europene face o fabrică de confecţii metalice (porţi şi garduri de fier), care, sigur, va oferi mai multe slujbe pentru săteni. Şi turismul, se pare, prinde rădăcini. Se lucrează acum la proiectul a două pensiuni.

Tot cu fonduri europene a fost organizată şi o ciupercărie, cu producţie mare.“

Întrebată dacă i-ar mai plăcea să fie, în continuare, primar, răspunde simplu: „De ce nu? Dacă voi fi sănătoasă şi mă mai vor oamenii, da“. Ce îşi mai doreşte? Să termine modernizarea drumurilor comunale, să reabiliteze căminul cultural, să continue înfrumuseţarea comunei, cu trotuare peste tot, să facă chiar şi un parc de odihnă, alte locuri de joacă pentru copii, un teren de tenis. Contează de acum şi pe turişti. Pe lângă zecile de bucureşteni, cu case de vacanţă, speră să mai vină şi alţii. Chiar şi turişti. „Ne aflăm într-o zonă pitorească, iar turismul poate ar putea fi o şansă de dezvoltare a comunei.“

Cristea BOCIOACĂ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2011

Vizualizari: 1409



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI