Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Succesul, în gândirea unui agronom adevărat

Nu cred să existe astăzi printre agronomii care păşesc spre vârsta a treia vreunul care să nu-şi amintească de vremea formării lui ca specialist, de ceea ce însemna şcoala şi mai ales practica de la acea vreme. Nu demult am avut şansa să discut pe această temă cu o doamnă de specialitate inginer agronom, absolventă la Bucureşti a promoţiei din 1978. Vorbind de trecut, îmi spune că a criticat dintotdeauna vechiul regim şi i-a reproşat faptul că nu te lăsa să dispui de tine ca individ. A apreciat însă modul în care, la acea vreme, reuşeai să te formezi ca bun profesionist. Şcoala era şcoală, practica era practică, iar angajarea în producţie te călea ca să poţi face faţă oricărei situaţii. Doamna inginer Murgu încearcă şi astăzi, după mai bine de 30 de ani în câmpul muncii, să valorifice ce a preluat bun din trecut, ţinând însă cont de provocările vremii în care trăim. Îi place treaba bine făcută şi consideră că asta e cheia succesului în orice activitate.

Mai bine puţin şi bun

Programul ei începe la 4 dimineaţa. Pune la punct treburile societăţii până la 8 apoi merge la primărie, pentru ca după- amiază să revină şi să muncească până noaptea târziu la fermă. Doamna Murgu este din 2004 primar al comunei pe raza căreia îşi desfăşoară activitatea, dar continuă să muncească şi pentru afacerea clădită alături de soţul său, cu aproape 20 de ani în urmă. Atunci au luat naştere în comuna Vînători din Galaţi 3 mari societăţi, în care astăzi sunt comasate circa 2.000 ha din cele 4.000 ha reprezentând suprafaţa agricolă a comunei. Ele se ocupă de cultura mare, cartofi şi legume rădăcinoase şi doar pe câteva hectare cultivă pepeni. Cea mai mare dintre acestea, Agropan SRL, a fost înfiinţată de soţii Murgu după desfiinţarea CAP-ului la care lucrau amândoi ca ingineri-şefi. În prezent, societatea este administrată de una dintre fiicele celor doi, însă sufletul afacerii rămâne doamna Sicuţa Murgu, care a rămas pe post de asociat. În cadrul societăţii exploatează 500 ha de teren, cea mai mare parte fiind pământ luat în arendă, din care cartof şi legume pe 150 ha, iar pe restul cultură mare.

Rămasă singură, doamna inginer s-a văzut nevoită să mai restrângă din activitate, reducând, în primul rând, suprafaţa ocupată cu legume şi cartof, care ocupau cândva peste 300 hectare. „Chiar şi aşa acestea rămân cele mai rentabile culturi şi te răsplătesc cel mai bine dacă le întreţii cum trebuie“, spune doamna Murgu. Are condiţii şi pentru producerea seminţei de cartof, dar impedimentul îl reprezintă costurile cu apa de irigat. Din experienţa ei, decât să faci o treabă de mântuială mai bine nu o mai faci. Astfel încât încearcă să facă mai puţin, dar bine.

Punctul forte: sămânţa şi utilajele

De la soţul său, Viorel Murgu, unul dintre cei mai buni specialişti din judeţ, a preluat convingerea că sămânţa e veriga de bază, iar imediat în urma ei trebuie să vii cu utilaje performante. Doamnei Murgu nu-i convine faptul că la noi nu se mai produce sămânţă autohtonă competitivă şi că e nevoită să cumpere de la străini. Ea mizează totuşi încă pe soiurile româneşti de grâu produse la Fundulea. Adevărul este însă că nici sămânţa adusă din afară nu o mai mulţumeşte de la o vreme. Cel puţin la legume, morcov şi ceapă, de la an la an a constatat că le-a scăzut calitatea. În ceea ce priveşte cartoful, o bună bucată de vreme a achiziţionat sămânţă de la Braşov, dar când a constatat că şi multiplicatorii de acolo produc tot sămânţă din Olanda, a preferat să o aducă ea direct de la sursă, din patria cartofilor.

În ceea ce priveşte investiţiile, cele mai multe au constat în achiziţia de utilaje în leasing. Astfel, pe lângă cele de bază, tractoare John Deere, combine, semănători, pluguri şi freze, familia Murgu a investit de-a lungul timpului în echipamentele specifice culturii de rădăcinoase: combine de recoltat cartofi şi ceapă, sortatoare de cartofi şi inclusiv o rampă de irigat de 400 de metri. „Soţul meu era un perfecţionist şi a vrut să facem treabă ca la carte”, mai spune doamna inginer. Singurul lucru pe care şi l-a propus, dar nu a mai apucat să-l facă a fost depozitul de legume cu o capacitate de 10.000 de tone, unde voia să condiţioneze şi să ambaleze producţia pentru a încheia contracte ferme cu marile magazine, care să-i permită să renunţe la comerţul prin intermediari.
Irigaţiile, eterna provocare

Ca printr-o minune, sistemul de irigaţii de la Vînători a scăpat din calea vandalismului care a făcut ravagii prin alte părţi. „Soţul meu a avut o mare implicare în menţinerea acestuia. A fost întreţinut cum se cuvine şi există şi în ziua de astăzi. A contat şi faptul că, an de an, s-a udat, fiind vorba de legumicultură“, spune doamna Murgu. Însă, din cele 4.000 ha care erau în întregime irigabile, sistemul fiind construit pentru un singur beneficiar – CAP-ul, astăzi se mai irigă doar cca 1.000, mai exact suprafeţele cultivate cu legume. Asta şi pentru că, fiind foarte aproape de oraş, mult din teren a fost scos din circuitul agricol, ultima grijă a noilor proprietari fiind conductele care le traversau terenurile.

„E greu însă să foloseşti pe 1.000 ha, cât se mai irigă în prezent, un sistem care odinioară deservea 4.000 ha. Şi nici acesta nu se ştie ce soartă va avea, pentru că din 2010, de când subvenţiile pentru irigaţii au fost stopate, cei din amonte nu mai irigă deloc, iar noi, cei din treapta a II-a, plătim de trei ori mai scump energia electrică faţă de cei din treapta I“, mai spune doamna agronom. Dar cum legume fără apă nu se poate, doamna inginer este hotărâtă să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a le produce în continuare, ca la carte, în stilul perfecţionist pe care l-a deprins de la soţul şi, totodată, mentorul său.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 10, 16-31 MAI 2011

Vizualizari: 1396



֩ Comentarii

 
֠ 1.     Gilu -- (18-May-2011 )
Stimata doamna,tonul ofensator va apartine in totalitate...Ca sa vedeti ce-ati "spus" de fapt, cititi-va atent propriul articol:"Are condiţii şi pentru producerea seminţei de cartof, dar impedimentul îl reprezintă costurile cu apa de irigat." Asta e singurul impediment in a produce samanta de cartof in Galati ? Ziceati ca stiti bine ce inseamna zonele inchise ,nu-i asa ? Iar in ce priveste informatia " pe gratis", mai bine ma lipsesc ! Problema e ca-i induceti in eroare pe altii, care-o iau de buna.Prostiile se pot contesta, e datoria dvs.Intamplator cunosc subiectul in detaliu...

֠ 2.     Gilu -- (16-May-2011 )
Alti "specialisti" care cred ca pot face samanta de cartof in Galati... A incercat si saracu' Murgu si a dat chix ! Iar reporterul , inainte sa scrie asa ceva ,ar trebui sa stie sau sa se documenteze si sa afle ca nu poti vorbi de samanta de cartof in Galati din cauza CLIMEI ! Se-aude ????In alta ordine de idei se face o confuzie intre soiurile olandeze si samanta olandeza: pai noi avem din 1964 aproape numai soiuri olandeze in Romania(Sante, Desiree,Ostara ,din cele vechi,de cele noi nu mai pomenesc...) despre ce vorbiti ?????

֠ 3.     Valentina Soimu -- (17-May-2011 )
Si vi se pare ca am spus altceva stimate domn atoate stiutor? Am precizat ca doamna aduce samanta din patria cartofilor care este Olanda in caz ca nu stiti despre ce vorbim. Cat despre producerea de samanta da, stiu bine ce inseamna zonele inchise pt producerea cartofului(care oricum nu mai exista) dar daca omul afirma ca are posibilitatea sa-si produca singur samanta pot eu sa contest acest lucru? Vorbim de un agronom care lucreaza de mai bine de 30 de ani in productie totusi.Ce ne mai place sa ne dam cu pararea, si pe un ton ofensator nu oricum, chiar si cand primim informatii pe gratis...

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI