Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

SINGAMOZA – o parazitoză gravă a păsărilor

Singamoza este o boală parazitară a aparatului respirator al păsărilor. Ea este specifică păsărilor crescute în gospodăriile populaţiei, fiind cauzată de viermi rotunzi, de culoare roşie, din familia Syngamidae. Din acest motiv, singamoza mai poartă denumirea de viermii roşii ai gâtului.

Localizare şi sursele de contaminare

Aceşti viermi (Syngamus trachea) se localizează în traheea galinaceelor domestice (găină, curcă, păun), dar şi la cele sălbatice, mai ales la fazani.
La galinacee, masculul şi femela parazitului stau în permanenţă cuplaţi, sub forma literei Y. Aceştia se fixează cu ajutorul capsulei bucale de mucoasa traheală, se hrănesc cu sânge şi produc leziuni la acest nivel. Femelele parazitului elimină ouă, care ajung în mediul exterior fie prin excrementele păsărilor bolnave sau purtătoare, fie prin strănut.

Ouăle contaminează adăposturile, furajele, iarba sau ajung în corpul anumitor nevertebrate cum ar fi melcii, larvele de muşte şi în special râmele care constituie rezervoare de paraziţi. Păsările se pot contamina pe cale orală fie direct, ingerând ouăle sau larvele de parazit care se găsesc pe iarbă, fie indirect, prin ingerarea râmelor sau a altor nevertebrate infestate cu ouă de paraziţi.

Păsările adulte sunt purtătoare de paraziţi şi reprezintă o sursă de contaminare pentru tineret. Păsările sălbatice reprezintă, de asemenea, o sursă de infestaţie pentru păsările domestice.

Evoluţia bolii

Singamoza apare în sezonul călduros, în fiecare an, în gospodăriile cu condiţii necorespunzătoare de alimentaţie şi igienă, fiind prezentă la păsările subnutrite, cu hipovitaminoze, crescute în adăposturi neigienice, aglomerate. Boala evoluează mai grav la puii de 3-4 săptămâni, dar şi peste această vârstă (2-3 luni), dacă condiţiile de igienă şi alimentaţie sunt necorespunzătoare.

Boala se caracterizează prin dificultate în respiraţie, puii stau în permanenţă cu ciocul deschis, plin cu mucus, prezintă respiraţie accelerată şi zgomotoasă, tuse puternică şi bruscă.

Păsările slăbesc, sunt anemice, iar moartea se poate produce prin asfixie.

Diagnosticul prezumtiv se pune pe semnele clinice: tuse, tendinţă de asfixie, ciocul deschis în permanenţă. Diagnosticul de certitudine se pune în laborator, unde se face diferenţierea faţă de alte boli cu semne clinice respiratorii: laringotraheita infecţioasă, bronşita infecţioasă, micoplasmoza, coriza infecţioasă, aspergiloza şi altele.

Profilaxia

Aceasta constă în primul rând în deparazitarea internă a tuturor păsărilor din gospodărie (primăvara şi toamna) cu ROMBENDAZOL F, menţinerea igienei în adăposturi şi deparazitarea acestora cu soluţii insecticide ca ROMPARASECT 5% sau ROMPARASECT FORTE. Creşterea, pe cât posibil, a tineretului aviar separat de păsările adulte şi izolat de curci. Pentru creşterea rezistenţei generale la tineret se va asigura o alimentaţie corespunzătoare sub aspect cantitativ şi calitativ.

În cazul apariţiei bolii într-o gospodărie, tratamentul se face la întreg efectivul de păsări cu ROMBENDAZOL F, iar la puii cu semne clinice grave se recomandă să li se administreze concomitent unul dintre produsele: GALIPROTECT; ROMIGAL; AVIAN PROTECT sau ENROFLOXAROM. Pentru redresarea organismului, se vor administra vitamine şi premixuri vitamino minerale: CPB ROMVAC 3, ROMSTARTER 9+1A, CAVITROM, VITAMINA AD3E etc. Adăposturile se curăţă mecanic săptămânal şi se deparazitează cu aceleaşi soluţii insecticide.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2011

Vizualizari: 19978



֩ Comentarii

 

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI