Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

SCDA Caracal, printre elitele unităţilor de profil

În periplul meu jurnalistic mi-a fost dat să văd multe unităţi de cercetare agricolă, mai cu seamă pe cele de pe la noi, cu problemele lor, mai întotdeauna aproape imposibil de depăşit, motiv pentru care puţine au rămas ,,pe picioare“. Eşecurile şi, în aceeaşi măsură, împlinirile se datorează, fără îndoială, celor care au administrat aceste entităţi, dar cel puţin în aceeaşi măsură şi politicilor agricole care nu întotdeauna au avut ca obiectiv susţinerea „motorului“ dezvoltării în domeniu. Doar graţie unor împătimiţi ai... descoperirilor de nou, multe dintre institutele şi staţiunile de cercetare există încă, ba chiar se găsesc în plină ascensiune economică şi profesională.

Printre acestea se află şi staţiunea de la Caracal – Olt, pe care tocmai am vizitat-o cu o zi, două înainte ca grâul să „ceară“ combina în lan. Mi-am dorit să ajung acolo cu atât mai mult cu cât în fruntea acesteia se află un OM bine cunoscut breslei: dr. ing. Cătălin ROȘCULETE, cercetător, fost secretar de stat în MADR. Deşi încă în convalescenţă în ziua aceea, după o răceală zdravănă, a ţinut să ne conducă în câmp, acolo unde, de fapt, se află laboratoarele de cercetare, pe 262 ha, dar şi culturile comerciale pe alte 2.483 ha.

Cum era firesc, dialogul l-am purtat pe... cărările dintre loturile demonstrative, printre parcelele unde sunt testate soiuri şi hibrizi, creaţii ale celor mai importante firme de profil din lume, dar şi în preajma expoziţiei cu peste 200 de soiuri de grâu, considerată de specialişti ca fiind unică în ţară.

- Ceea ce văd este impresionant şi cred că oricine ar vizita staţiunea ar aprecia felul în care este administrată şi, evident, eforturile cercetătorilor de aici.

- Într-adevăr este rezultatul muncii multor generaţii de cercetători, ingineri, tehnicieni, pe care o apreciem şi o respectăm, o activitate care ne oferă satisfacţii atât în ceea ce priveşte rezultatele cercetării, dar şi când vorbim de producţii realizate. Nu-i puţin lucru, de exemplu, să menţii an de an o expoziţie cu peste 200 de soiuri de grâu, la care să urmăreşti modul cum se comportă faţă de condiţiile de mediu, de stresul termohidric, rezistenţa la boli şi dăunători etc. Ideal ar fi ca toate unităţile de cercetare să deţină astfel de... surse genetice.

Pe acestea lucrăm permanent. În ultimii şapte ani, de pildă, prin activităţi specifice de selecţie şi ameliorare, am reuşit să creăm două noi soiuri de grâu care anul acesta vor intra deja în testare la ISTIS, iar după obţinerea brevetului să le introducem în cultură. Am urmărit inducerea unor caractere care să răspundă condiţiilor specifice de cultură din zonă şi, respectiv, pretenţiilor cultivatorilor care-şi doresc şi producţie, şi calitate.

Sigur, în timp au fost create aici alte soiuri şi hibrizi. De pildă, Arnăutul de Studina la grâu, Românescul de Studina la porumb, soiul Caracal 38 la mazăre ş.a. Creaţiile nu s-au pierdut, deşi declinul de după 1990 în cercetare s-a resimţit serios şi aici. Colecţia cu toate soiurile create în timp în staţiune există şi este reînnoită an de an de specialişti, ea fiind unică în ţară.

- Observ multe loturi demonstrative, să înţeleg că este vorba doar de soiuri ale altor producători?

- Nu putem fi reticenţi la ceea ce e nou în lume. De aceea, pentru comparaţie, aducem absolut toate firmele care doresc să producă şi să vândă sămânţă în zonă pentru că ne interesează actul de transfer tehnologic către producătorul agricol, acesta fiind, de altfel, principalul nostru obiectiv. Avem loturi demo cu rapiţă – peste 100 de hibrizi proveniţi de la 12 firme –, apoi cu grâu de la cele mai mari companii, porumb, mazăre, pe care tocmai am recoltat-o etc.

Alături avem alte loturi demonstrative, cu soiuri şi hibrizi autohtoni, pentru cele patru specii principale pe care le avem în cultură, dar şi cu altele specifice zonei, astfel că cei interesaţi pot vedea, face comparaţie şi alege ce consideră că poate da cele mai bune rezultate în exploataţia pe care o administrează. Iar pentru asta organizăm de opt ani întâlniri la care participă de fiecare dată peste 300 de producători agricoli din toată Oltenia, o dovadă a interesului lor faţă de ceea ce facem noi aici, la Caracal.

- Am observat mari suprafeţe cultivate cu grâu, porumb, rapiţă şi mazăre, ultima tocmai fiind recoltată. Vă preocupă în mod deosebit aceste specii?

- Aş putea spune că da, pentru că sunt culturile care în zona noastră se comportă bine, dau producţii mari şi astfel asigură venituri substanţiale. Cu alte cuvinte, sunt cele mai rentabile. Grâul de pildă, cultivat în acest an pe 960 ha, în totalitate pentru sămânţă, cred că oferă peste 6.000 kg/ha, apoi la porumb, cultivat pe 426 ha, după cum vegetează, cred că nu putem vorbi de o producţie sub 8 – 10 t/ha. La mazăre am obţinut 4.000 kg/ha, pe care deja le-am valorificat la un preţ destul de bun, iar la rapiţă cred că ne vom închide pe 3.700-3.800 kg/ha, iar pe unele parcele vom depăşi chiar 4.000 kg/ha. Pe ultimul loc ca suprafaţă cultivată este floarea-soarelui, care de asemenea arată bine.

În urmă cu zece ani, când am venit în staţiune, era în mare vogă cultura de fasole, numai că în ultimii ani, din cauza condiţiilor de mediu, în mod deosebit a creşterii temperaturilor, nu mai poate fi cultivată în zonă.

- Aminteaţi într-o discuţie anterioară de o experienţă staţionară de lungă durată. Despre ce este vorba?

- Pe lângă celelalte experienţe, avem şi una staţionară de lungă durată, prin care se verifică anumite soiuri, hibrizi, tipuri de îngrăşăminte, erbicide şi efectele lor în timp.

Aceasta, la fel, este singura care a mai rămas în ţară, are peste 45 de ani şi, pentru a o putea continua, a fost prinsă în diferite programe şi proiecte, de ea fiind interesată în mod deosebit ICPA-ul.

- Nu o să vă întreb despre rezultatele economice, fiindcă, după nivelul producţiilor despre care vorbeaţi, ele nu pot fi decât cel puţin bune. Cu siguranţă v-au permis investiţii în dotare...

- ...în tehnologie, în general. În anul în care am venit ca director la staţiunea de la Caracal erau 60 de tractoare U 650. În prezent, în cele patru ferme şi în sectorul de cercetare mai sunt doar patru astfel de tractoare. Am completat însă necesarul cu o gamă modernă de utilaje agricole de mare productivitate - semănători, 2 combine – una John Deere şi alta Claas, două tractoare John Deere de 200 CP şi patru de 90 CP.

Am optat pentru o tehnologie de ultimă generaţie care să conducă la reducerea costurilor şi, respectiv, la creşterea eficienţei economice. Pentru comparaţie v-aş da un singur exemplu: cu U 650 costurile cu lucrarea solului ajungeau undeva la 100 de lei/ha, în vreme ce cu aceste utilaje noi costurile sunt sub jumătate.

- O activitate care vă situează printre elitele unităţilor de cercetare agricolă. Nu-mi rămâne decât să vă urez succes şi multă putere de muncă.

- Vă mulţumesc.

I. Banu
LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2011

Vizualizari: 2037



֩ Comentarii

 
֠ 1.     gugu -- (29-August-2011 )
Bai nu mai scrieti despreasta ca este un imputit si un hot. S-a imbogatit pe banii statiunii.

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI