Satul românesc în doctrina stângii

• Convorbire cu dl Mircea Geoană, preşedintele Senatului României şi al Partidului Social Democrat

G.V.: Sunt impresionat de un fapt. Sunteţi născut în Bucureşti şi totuşi aveţi satul în suflet, lucru care se întâmplă foarte rar.

M.G.: Ca cei mai mulţi români, sunt orăşean de primă generaţie. Copilăria mi-am petrecut-o la ţară, la Craiova, şi în împrejurimile ei. Tatăl meu e din Mischie, o comună la bariera dintre Craiova şi Vâlcea. Din partea mamei am avut un unchi prin părţile Mehedinţiului, la care mergeam vara. Deci am apucat să văd şi satul românesc de munte şi pe cel de câmpie şi, fără îndoială, am rămas cu un anumit tip de dragoste faţă de acesta. Vorbind de satul românesc, avem de luat o decizie cu adevărat importantă. Fie copiem modelul de dezvoltare occidental, care a condus în două-trei decenii sau mai repede la diminuarea ponderii ruralului în economie, fie încercăm să găsim o formulă, poate mai modernă, prin care să dezvoltăm satul.

Probabil că nu fiecare cătun din România va supravieţui peste 20 de ani pentru că multe zone sunt îmbătrânite şi e greu economic să poţi rezolva lucrurile. Dar comunele care sunt ceva mai puternice, cele care gravitează în jurul oraşelor, care au deja un număr de oameni, acolo nu întâmpinăm niciun fel de dificultate, întrucât pot beneficia de fonduri europene şi bugetare. Trebuie să ne propunem pentru următorii ani să facem în aşa fel încât în fiecare comună solidă să existe o salvare, o maşină de pompieri, un dispensar, o şcoală bună, un cămin cultural şi o biserică rânduită.

Din aceste centre să avem apoi grijă de satele din jur, încercând să facem un proiect de modernizare a satului românesc, poate nu până la ultima verigă pentru că nu o să avem bani, dar măcar pe anumite zone. Nu o să mai avem 40% din populaţia României trăind şi muncind la ţară în următorii 20 de ani, dar eu unul văd o Românie cu un mediu rural vibrant care să păstreze şi tradiţia şi în care să poţi să te înavuţeşti din agricultură. Pentru că aici este de fapt cheia. Dacă activitatea agricolă sau activităţile conexe din mediul rural devin rentabile, tot mai mulţi oameni vor trage acolo.

G.V.: Sunteţi preşedintele PSD. Chiar aşa, de ce aţi optat pentru social-democraţie?

M.G.: Eu am intrat în politica activă în 2001, destul de târziu, când m-am întors din America. Acolo am fost puternic influenţat de administraţia lui Bill Clinton, un om de stânga modern care a şi inventat conceptul de „noua social-democraţie“, care este extrem de aplicabil mai ales în perioada aceasta de criză.

Raportată la realităţile noastre, doctrina presupune un lucru foarte simplu: ca să te poţi ocupa de problemele sociale, să ai bani pentru medicamente compensate, pentru alocaţiile copiilor, pentru pensionarii de la CAP şi pentru cei care acum sunt în pragul sărăciei trebuie să faci să meargă economia. Şi, dacă există o lege pe care eu am învăţat-o acasă, nu doar în America, aceea este că principalul motor economic nefolosit, ruginit este agricultura românească.

Problema este cum o „dezruginim“. Dacă investeşti astăzi în agricultură, într-un ciclu agricol poţi să începi să ai beneficii. Şi cred că această criză economică, lăsând-o la o parte pe cea politică şi celelalte lucruri care s-au întâmplat, poate fi depăşită punând agricultura în mişcare.

G.V.: Nu cumva am ratat pariul acesta cu agricultura? Pentru că, după opinia multor specialişti, dacă agricultura ar fi mers ascendent probabil că aceasta ar fi reprezentat un atu puternic ca să putem survola criza într-un anume fel.

M.G.: Agricultura românească este un sector masiv şi el nu este uniform. Există exemple de succes pentru marii producători şi deci sunt oameni care au reuşit să pună la un loc suprafeţe mari, cu tehnologie şi echipamente de înaltă performanţă. Cea mai mare problemă este că în zona fermelor mici şi a celor de subzistenţă încă nu s-a găsit formula de a le antrena într-un circuit economic viabil.

În primul rând, este problema colectării produselor. Veriga aceasta lipseşte. Din 2011 fermierul român va primi subvenţii egale cu cele pe care le primesc agricultorii din Franţa, Olanda etc., ceea ce înseamnă o sumă de bani destul de importantă pentru agricultură.
În al doilea rând, avem de rezolvat şi problema preţului de achiziţie. Am promovat şi noi în Parlament o lege prin care nu să forţăm, dar să încurajăm prin mijloace legale hipermarketurile să se gândească la achiziţia de produse de la fermierii români.

Mai este şi problema fărâmiţării suprafeţelor agricole. Ţăranii români n-or să mai accepte asocieri forţate în cooperative cât vor fi ei, pentru că experienţa comunistă i-a răvăşit şi oamenii au dreptate. Dar cu formule economice, prin care cei în vârstă să primească nu doar renta viageră de la UE, ci şi o contribuţie a statului român, ei ar putea fi convinşi să intre într-o astfel de formă de asociere.

Foarte multă lume este supărată că, în ani agricoli mai buni, preţul la cereale este foarte scăzut. În alte ţări se practică un sistem minim garantat, în paralel cu un sistem de certificate de depozit, astfel încât cel care munceşte şi care investeşte în producţie să aibă garanţia faptului că, din munca lui, obţine un preţ minim care nu se modifică indiferent de fluctuaţiile pieţei.

Aş mai ataca un subiect care este politic de această dată, lipsa continuităţii unui proiect. Am avut în cinci ani tot atâţia miniştri ai agriculturii. Nici nu apucă să se obişnuiască cu problemele respective. Şi este imposibil să ai succes în orice sector de activitate în aceste condiţii. Deci lipsa de continuitate, de viziune strategică şi de disciplină în aplicarea unor programe reprezintă o cauză foarte serioasă pentru marile întârzieri din agricultură.

G.V.: Candidaţi la preşedinţia României. Pentru că aţi amintit atât de mult despre ţăranul român, ce aţi face pentru el? Care sunt priorităţile mandatului dvs.?

M.G.: În primul rând, să aducem subvenţiile la timp şi să luăm banii europeni. Aceasta este prima obligaţie pe care o avem şi pentru asta vom aduce specialiştii cei mai buni. În al doilea rând, să-i ajutăm pe producători să-şi vândă produsele.

Apoi trebuie să investim în educaţie, în special în liceele agricole pentru a crea specialişti în agricultură. În acest moment, îi învăţăm pe puţinii care mai sunt interesaţi de acest domeniu tot despre tractoarele U450. Obligaţia noastră este să-i ajutăm pe bătrânii de la ţară.

În acest sens am lansat şi o propunere ca pensionarii de la fostele CAP-uri să fie incluşi în sistemul public de pensii. Mai am şi o altă iniţiativă legislativă la care ţin foarte mult şi care se referă la un venit minim garantat pentru cei care nu au lucrat niciodată, în special femeile în vârstă care au stat acasă, au crescut copii şi au ţinut gospodăria. În general m-aş duce foarte mult către sănătate şi educaţie care să fie făcute de mai bună calitate pentru cei care trăiesc la ţară.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu