Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Riscul evocării unui om demn Prof. Dr. Viorel Stoian

De fapt, nici nu ştiu dacă Ion Ceauşescu a făcut vreodată caz de carnetul său roşu. El s-a manifestat de-a lungul vieţii ca un profesionist adevărat. Un om ale cărui decizii se bazau pe capacitatea unei echipe de reformatori recunoscută de către toţi fermierii horticoli.

Conştient că mă supun acelor critici care la citirea acestor rânduri vor striga în cor „osanaliştii de ieri, evocatorii de astăzi“, vreau doar să le amintesc acestor denigratori că, pe vremea în care la conducerea horticulturii româneşti se afla Nelu Ceauşescu, se obţinea cea mai mare producţie de struguri din istoria viticulturii.

Dispuneam de un patrimoniu cu un potenţial de producţie care asigura nu numai consumul intern, ci şi disponibilităţi impresionante de vinuri şi struguri pentru export. A contesta sau a nu spune acest adevăr este o impietate.

Prof. dr. Viorel Stoian

Date şi fapte ce îndeamnă la meditaţie
Societatea românească a anilor ’80 poate fi judecată în fel şi chip. Incriminam până mai ieri salamul de soia, iar astăzi este un aliment căutat. Ne aducem aminte de „nechezol“ şi de cozile de la „adidaşi“, de tichetele la zahăr şi ulei, dar în acei ani grei pentru populaţie viticultura producea peste 8 milioane hectolitri de vin, adică de 2-3 ori mai mult decât astăzi.

Eu am fost şi am rămas un apropiat al lui Nelu Ceauşescu. Ştiu deci de la sursă directă că nu fratele său Nicolae l-a propulsat în vârful elitei agricole din România. Noi, horticultorii, am fost cei care l-am ridicat. Am realizat că este un om înţelept şi extraordinar de receptiv la nou.

Se consideră astăzi o realizare de mândrie dacă plantăm într-un an câteva sute de hectare cu viţă-de-vie. În acele vremuri, plantam 10.000 ha, din care 70% erau plantaţii intensive. Ce să mai vorbesc de combinatele de vinificaţie? Dacă am fi dispus atunci de tehnologiile occidentale de vinificaţie, am fi putut face cele mai bune vinuri din lume. Dar şi aşa eram recunoscuţi ca a patra putere viticolă a Europei şi a şaptea în lume.

Până şi ONVV

Încerc astăzi o mare bucurie când văd câte concursuri de vinuri se organizează în ţară şi la câte participăm peste hotare. Este, totuşi, bine să se ştie că Oficiul Naţional al Viei şi Vinului (ONVV) este o instituţie înfiinţată în 1971. La concursurile organizate în acea perioadă erau prezentate 1.800 probe, faţă de 200 astăzi. Mărturisesc că mă cutremur când văd ce fel de vinuri se vând acum nu numai în aşa-zisele vinării de la colţurile străzilor, ci până şi în cârciumile săteşti. Otrăvuri adevărate!

Privind realist

Rândurile de faţă nu sunt scrise ca să stoarcă lacrimi de durere pentru sfârşitul jalnic al economiei supercentralizate. Nimeni nu-şi poate imagina că mai este posibilă o întoarcere la acel sistem.

Dacă îmi rămâne un regret, atunci el este acela că noi, specialiştii din horticultură, nu am putut duce mai departe ceea ce am început atunci. Putem avea păreri diferite faţă de unele doctrine ideologice, putem fi nostalgici, putem fi neoreformatori, dar nu avem dreptul să blamăm ce s-a făcut bun în horticultura românească. Nu avem dreptul să atentăm la valoarea umană a profesorului Ion Ceauşescu.

În ceea ce mă priveşte, mărturisesc că astăzi îl apreciez mai mult decât înainte de Revoluţie. Nici nu ştiu să explic prea bine de ce. Poate că atunci era prea mare (ca funcţie), iar cumsecădenia sa mă complexa. Poate şi pentru că el trăieşte o dramă ştiinţifică nemeritată. Acum îl simt mai aproape şi îi înţeleg durerea.

REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2010

Vizualizari: 1025



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI