Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Recoltă bună, fermier... în pagubă

Nu ne dezicem, şi pace!

Rămânem, cu alte cuvinte, mai mereu, cu „buza umflată“.
Şi asta fiindcă n-am învăţat nimic din zicala populară, potrivit căreia „Dumnezeu îţi dă, în traistă porţi de grijă să-ţi bagi singur.“

Se mai spune în popor că „tot păţitu-i priceput.“ Aşa o fi probabil pe aiurea. La noi nici „pară mălăiaţă“ nu este de vreun folos.

Dar să o luăm pe degete.
2011 a fost un an agricol de excepţie. Peste 7 milioane de tone de grâu urmau să sporească povara hambarelor româneşti.

Şi asta numai pentru că unor condiţii agrometeorologice mai mult decât favorabile li s-a adăugat ştiinţa agronomică românească, bine cunoscută şi recunoscută.

Peste 3.645 kg de grâu la hectar, o medie recoltată pe mai bine de 2 milioane de hectare.
E bine, e foarte bine chiar pentru început, fiindcă mai avem ceva treabă până la acoperirea potenţialului real al pământurilor noastre.

Şi, cum necesarul nu poate fi trecut cu vederea mai cu seamă atunci când aduce capital politic, guvernul s-a grăbit să observe că nu e prea departe momentul în care agricultura românească ar putea ostoi foamea a peste 80 milioane de români, numai recolta de grâu fiind prognozată la peste 20 milioane de tone.

Dar cunoaşteţi, n-am nicio îndoială, zicala cu „gura păcătosului, adevăr grăieşte“. Oricum, acesta din urmă nu prea ştie ce spune.

Fiindcă lipsa spaţiului de depozitare, chiar şi pentru o recoltă ca cea a anului în curs, a dat iarăşi şi iarăşi frâu liber samsarilor.

Încă din primele zile de seceriş preţul grâului, la capul locului, a scăzut sub 0,50 lei/kg, adică sub pragul de rentabilitate a producătorilor.

Datele ministerului de resort spun că la nivelul României există peste 3.300 spaţii de depozitare cu o capacitate de cca 16 milioane de tone – pentru cereale, dar necesarul e de 2-3 ori mai mare.
Şi atunci? Atunci grâul e cumpărat la preţ de nimic şi trimis..., unde negustorii vicleni ştiu mai bine.

Pentru că să fie o întâmplare oare faptul că de când există în exploatare, de aproape treizeci de ani, Canalul Dunăre – Marea Neagră a înregistrat, pentru a doua oară doar, record de exploatare – la peste 3 milioane tone?

Şi, ghiciţi ce transportă cu precădere şlepurile către Marea cea Mare?
Evident, cereale!

Cereale, care, în numeroase cazuri, nici nu părăsesc apele teritoriale româneşti, că şi revin, sub formă de import, la preţuri net superioare celor practicate în ţară, întru aprovizionarea industriei autohtone de panificaţie.

Cine pierde? Mai întâi cultivatorul de cereale, păcălit şi aiurit de o politică agricolă puţin cam ciudată.

Cum să rămâi în pagubă, te întrebi, de vreme ce anul a fost darnic, iar recolta peste aşteptări?
Da, aşa este, dar cine să-l apere pe micul fermier de vreme ce experto-importatorii sunt, de regulă, clienţii decidenţilor cu pâinea şi cuţitul?

Nedumerit şi jecmănit rămâne şi cumpărătorul, consumatorul de pâine ori cereale.
Fiindcă, deşi belşugul este evident în jurul său, beneficiarul de drept rămâne cel care oricum trăieşte în huzur.

Altfel spus, a îmbia la export, chiar în condiţii legale, în acest moment, este o măsură complet neproductivă.

În numai câteva săptămâni tona de grâu a fost preţuită cu peste o sută de dolari sub ceea ce însemna media costului până mai ieri-alaltăieri şi tendinţa de scădere se menţine pe întreg mapamondul.

Cine are minte şi bani acum cumpără! Fiindcă unui an formidabil îi succede deja unul lipsit de orice promisiune.

Şi atunci? Cine se frige cu ciorba, zic românii, suflă şi în iaurt.
Cu o condiţie! Să fi înţeles cât de periculos e să te joci cu focul.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2011

Vizualizari: 725



֩ Comentarii

 
֠ 1.     Măneanu Varvara Magdalena -- (1-November-2011 )
Deci, problema agr. rom. este veriga toxixă a intermediarilor dintre producător şi consumator. Din toate organismele destinate a stopa corupţia, de ce nimeni nu se încumetă să se ocupe de intermediari care jefuiesc producătorii şi jegmănesc cumpărătorii. Se ocupă de actori ca să nu se pricopsească cu onorariul pentru vre-un rol jucat la pensie, sau de vre-un autor de art. la Magazinul Istoric,care a luat drept de autor 18 lei, care trebuie impozaţi, că.. de orice venit se impozează...Ia să se mai gândească ac. organisme pe cine să impoziteze mai întâi!

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI