Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Radioul public în viaţa de zi cu zi a românilor

Interviu cu directorul general al Societăţii Române
de Radio, Maria ŢOGHINĂ, realizat de publicistul Gheorghe Verman

Onoarea de a conduce o instituţie respectabilă

G.V.: După patru ani şi câteva luni, cum vă simţiţi, doamnă preşedintă, la conducerea acestei corăbii foarte importante, care a înfruntat şi furtuni, şi uragane uneori, dar a plutit şi pe o mare liniştită?

M. Ţ.: Mărturisesc că mă simt ca în prima zi, emoţionată. E adevărat, mai înţeleaptă decât acum patru ani şi patru luni. Acum mă simt, cum s-ar spune, un om împlinit şi profesional, şi în viaţa familială. Mandatul de patru ani al Consiliului de Administraţie din care fac parte a expirat în vară, dar Parlamentul României, în unanimitate, a aprobat, în premieră, prelungirea mandatului conducerii unei instituţii publice. Contribuţia mea la binele acestei instituţii stă atât în poziţia pe care o ocup, cât şi în faptul că aparţin acestei instituţii. Cred că de fapt acesta este aportul meu la dezvoltarea radioului public.

Din 1990 sunt angajată a acestei instituţii, iar viaţa mea s-a împletit cu radioul public şi tocmai de aceea aceşti patru ani şi patru luni au fost o provocare extraordinară şi o imensă responsabilitate. Este emoţionant să priveşti în urmă şi să spui, poate, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră cândva: am fost onorată să servesc această instituţie, care la rândul ei m-a ajutat să devin om.

Echilibru, echidistanţă şi corectitudine

G.V.: În zilele noastre, iarăşi, radioul public românesc a reuşit să aibă coloană vertebrală, ceea ce în media este o performanţă foarte greu de atins.

M.Ţ.: Cred că mi-aş fi făcut de ruşine colegii mai vârstnici, care m-au învăţat meserie la Radio România, dacă nu aş fi urmărit menţinerea coloanei vertebrale a celei mai importante instituţii publice din domeniul radiofoniei. Poate că a fost cel mai important lucru pe care mi l-am propus atunci când am preluat instituţia. Mi-am dorit consolidarea radioului public ca o instituţie care să dea garanţii de echilibru, echidistanţă şi corectitudine, care să aducă în casele oamenilor veşti bune şi veşti mai puţin bune, dar aşa cum sunt ele, într-o Românie pe care noi o construim astăzi.

Cred că e una dintre importantele moşteniri pe care noi, cei din generaţia tânără, le-am primit de la colegii noştri mai vârstnici.

Schimbarea de optică, redresarea audienţei

G.V.: Emblema instituţiei publice de radio este totuşi Radio România Actualităţi. Bate un suflu nou pe undele acestui post de radio şi m-am întrebat dintotdeauna cum s-a reuşit, pentru că tradiţia e tradiţie şi noi suntem ancoraţi puternic în ea.

M.Ţ.: Nu a fost simplu. Am lucrat cu paşi mărunţi, foarte determinaţi pentru a întineri şi la propriu şi la figurat Radio România Actualităţi. Atunci când am preluat mandatul, Radio România Actualităţi se afla în declin de audienţă. Aveam un radio care aparţinea mai mult trecutului A trebuit să realizăm o schimbare de optică şi nu aş spune că doar la nivelul Radio România Actualităţi, ci la nivelul tuturor posturilor instituţiei.

 Fapt este că sondajele de audienţă din ultimii ani au arătat redresarea audienţei Radio România per ansamblu, ca şi corporaţie. A trebuit să înţelegem că nu avem proprietatea niciunui minut din emisia postului public de radio... Vântul de primăvară este perceput de ascultători prin schimbări foarte mici în structurile de programe, inclusiv prin decizia ca Antena Satelor să devină post naţional.

Fonoteca de aur, o valoare inestimabilă

G.V.: Mă gândeam la destinul radioului românesc, acum, după 321 de anotimpuri pe care le-a parcurs. M-am uitat într-o istorie a Radioului şi am constatat că n-a fost o personalitate care să nu-i păşească pragul! De când vă aflaţi la conducerea Radioului, ce credeţi că aţi reuşit în mod deosebit să faceţi?

M.Ţ.: Poate că cel mai important lucru pe care l-am demarat în acest mandat şi care va fi marcat de generaţiile viitoare este cel al iniţierii demersurilor pentru salvarea Fonotecii de aur în care se regăsesc piese muzicale, interviuri vorbite, tot ceea ce face parte din identitatea noastră naţională, care reprezintă o valoare inestimabilă. Avem acolo Iorga, Maria Tănase, Stroe şi Vasilache, avem Nichita Stănescu, avem absolut tot ceea ce ţine de istoria recentă a României în imagini sonore şi – de ce nu? – în imagini tipărite şi în documente, în manuscrise scrise şi semnături olografe. Vrem să redăm aceste valori publicului larg. Ne-am dori să le conectăm cu bibliotecile virtuale naţionale şi cu biblioteca virtuală europeană.

O paletă pentru toate gusturile

G.V.: Gusturile sunt foarte diverse, nu le putem discuta. E foarte complicat de menţinut un echilibru, dar să nu uităm că sunt foarte mulţi ascultători care ne reproşează, de pildă, că muzica românească nu este prezentată cât ar trebui, că romanţa a dispărut complet din programele radioului, că nu există o grijă constantă în programe pentru cei vârstnici...

M.Ţ.: Toate aceste lucruri ne preocupă. Tocmai de aceea am încercat să dezvoltăm Antena Satelor ca post naţional, pentru ca iubitorii de muzică populară adevărată să asculte acolo ceea ce îşi doresc. Avem Radio România Cultural şi Radio România Muzical. Iubitorii de romanţe pot găsi acolo oferta radioului public. Avem Radio România Actualităţi, care este un post cu o dinamică pe care noi am vedea-o adaptată evoluţiilor din România de azi, cu muzică de calitate, cu mai puţine romanţe, cu mai puţină muzică populară, dar un radio al vieţii actuale din România.

Reţelele regionale

G.V.: E foarte interesant şi mă mai gândeam acum, dumneavoastră aţi spus, că există şi un alt radio, care e în afara clădirii Radioului central, aţi spus despre reţeaua radiourilor regionale.

M.Ţ.: Această reţea a studiourilor regionale, ca şi Antena Satelor, sunt creaţia dumneavoastră. Eraţi director adjunct al radioului public atunci când aţi conceput aceste proiecte şi vă mărturisesc că pentru mine este, ca şi pentru alţi colegi ai mei, o datorie de onoare a menţine ceea ce aţi construit.

De asemenea, mi-aş dori să mai avem un lanţ în FM pentru un post de radio de informaţii şi, desigur, cred că ceea ce ne lipseşte în momentul de faţă, dar lucrăm la nivelul managementului executiv, este un post de radio pentru minorităţile etnice din România, în care să asigurăm exprimarea identităţii fiecărei identităţi naţionale, un post de radio prin care să facem auzită vocea minorităţilor naţionale la nivel naţional. Este un proiect, ca şi celelalte două – Antena Satelor în FM sau postul de radio de informaţii –, realizabil, cu un pic de organizare şi bunăvoinţă.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23 (100) 1-15 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 773



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI