Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Putregaiul negru, cel mai mare pericol pentru viticultori

Precipitaţiile abundente şi prelungite din ultimele săptămâni, asociate cu temperaturile ridicate, favorizează atacul de putregai negru al viţei-de-vie, cauzat de ciuperca Guignardia bidwelli.

Considerată la ora actuală una dintre cele mai grave boli ale viţei-de-vie la nivel mondial, Putregaiul negru sau Blak-rot este o boală de focar cu o epidemiologie caracteristică şi evoluţie rapidă. În condiţiile în care atacul nu este controlat în mod corespunzător, pierderile de recoltă asociate cu această boală sunt dezastruoase.

În podgoriile din România, în urmă cu 10 ani, infecţiile de putregai negru (Blak-rot) erau extrem de rare şi cu importanţă economică minoră. În ultimii ani, pe fondul schimbărilor climatice, atacul s-a extins exploziv. Incidenţa şi severitatea bolii au crescut continuu în unele plantaţii viticole din centrul Transilvaniei, mai ales pe parcursul ultimilor trei ani. Atacul puternic pe frunze din acest an este un semnal de alarmă pentru viticultori.

Simptome

Ciuperca poate infecta toate părţile verzi ale viţei-de-vie, cel mai păgubitor fiind atacul pe boabe. Boala poate fi observată mai întâi pe frunze (iunie) prin apariţia unor pete circulare de culoare maro-roşcat, cu marginile cafenii, cu dimensiuni de 0,5-2 cm. Pe partea superioară a limbului, în dreptul petelor, apar formaţiuni negre, punctiforme, dispuse în cercuri concentrice, constituite din picnidiile şi picnosporii ciupercii.

Atacul începe pe frunzele de la baza lăstarului şi se extinde pe cele de la vârf. Pe lăstari, petele care se formează sunt mult alungite. Atacul caracteristic se manifestă pe bobiţe, când acestea ating 2/3 din mărimea normală. Pe boabele atacate apar pete brune, cu nuanţă roşiatică la strugurii coloraţi. În condiţii favorabile, maladia se dezvoltă exploziv, atacul propagându-se rapid de la un bob la altul. Boabele atacate au un aspect deshidratat. Pe timp uscat, boabele atacate se înnegresc şi se mumifică, iar pe timp umed ele putrezesc în totalitate.

Ciclul de dezvoltare a ciupercii

Pentru a asigura controlul raţional şi eficient al atacului, este important să înţelegem ciclul de dezvoltare a agentului patogen. El este puternic influenţat de umiditate şi temperatură. Fungul patogen iernează în principal sub formă de peritecii (fructificaţiile sexuate) pe strugurii mumifiaţi, pe boabele căzute pe sol şi, sub formă de picnidii (organele de reproducere asexuată), pe lemnul şi frunzele bolnave.

Primele contaminări sunt posibile primăvara în fenofaza 2-3 frunzuliţe etalate. Infecţia se produce când temperatura depăşeşte 9°C şi intervin ploi prelungite (frunzele sunt umectate cel puţin 6 ore). În aceste condiţii, are loc emisia de ascospori din peritecii, care contaminează frunzele, florile şi fructele tinere şi produc majoritatea infecţiilor primare.

În perioada estivală, picnidiile mici negre de pe frunzele infectate produc infecţiile secundare pe ciorchini şi boabe. În condiţii prielnice patogenului (perioade calde şi umede), infecţiile secundare se produc permanent până la sfârşitul lunii iulie și prima jumătate a lunii august, după care ascosporii şi macroconidiile se transformă în organe de rezistenţă.

Strategia de combatere

Fiind o boală de focar, pentru reuşita combaterii se recomandă elaborarea strategiei de control la nivel de parcelă, în funcţie de rezerva biologică din anul precedent şi condiţiile climatice din anul în curs.

- Preventiv, măsurile agrotehnice culturale sunt foarte importante, deoarece pot asigura limitarea sursei de infecţie. Se recomandă:
- strângerea şi distrugerea prin ardere a strugurilor mumifiaţi din plantaţie;
- arderea materialului infectat rezultat după tăieri;
- arături adânci de primăvară, pentru a încorpora boabele mumifiate căzute pe sol;
- tăierea corectă, care asigură aerisirea peretelui vegetativ şi facilitează o mai bună acoperire a organelor vegetative cu fungicide.

Tratamente

În zonele cu risc de infecţie, combaterea chimică este necesară pe parcursul întregului sezon. Ea se poate realiza cu ajutorul fungicidelor antiperonosporice (antimană) şi antioidice (antifăinare), cu efect simultan asupra putregaiului negru al viţei-de-vie.

Se recomandă aplicarea tratamentelor preventive, începând cu fenofaza lăstar de 2-3 frunzuliţe până la intrarea în fenofaza de pârgă. În aceste condiţii, practic doar primele două tratamente sunt specifice combaterii putregaiului negru, după care tratamentele contra manei şi făinării aplicate corespunzător pot controla eficient şi atacul de Black rot.

Fenofaze considerate foarte sensibile la atac:

- lăstar de 4-8 cm; - lăstar de 15 cm;
- înainte de înflorit; - după înflorit;
- După aceste tratamente esenţiale, dacă vremea este ploioasă şi ceţoasă, tratamentele anti Blak-rot continuă la interval de 10-14 zile până în fenofaza de pârgă.
- Stropirile pot fi discontinue când vremea devine uscată.

Cele mai bune rezultate s-au obţinut prin aplicarea fungicidelor antiperonosporice din grupa strobiruline, ditiocarbamaţi şi inhibitori ai biosintezei stenolilor.

Strobirulinele:

Azoxystrobin - Quadris SC 0,075%;
Trifloxystrobin - Éclair 49 WG 0,05%
Kresoxim methyl, - Ardent 50 SC 0,2 l/ha

Dithiocarbamaţii:

Mancozeb - Dithane M-45, Dacmancozeb 80 WP.
Mancozeb 80, Vondozeb 0,2%;
Metiram - Polyram combi
Propineb - Antracol 70WP 0,2-0,3%

Inhibitori ai biosintezei stenolilor:

penconazol - Topas 100EC 0,025%;
hexaconazol - Anvil 5 SC 0,025%;
tebuconazol - Orius 255 EW 0,04, Folicur Solo 250 EW 0,04%;

Dr. ing. Liliana-Lucia TOMOIAGĂ, SCDVV Blaj
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2011

Vizualizari: 6378



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI