Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Puncte de vedere - Starea Luncii Dunării Inferioare pe sectorul românesc (II)

În vederea valorificării superioare a Luncii Dunării, conservării mediului şi reabilitării ecologice se impun soluţii privind: eficientizarea exploatării hidroameliorative, îmbunătăţirea sistemului agrotehnic, reconstrucţia ecologică a terenurilor prin redimensionarea folosinţelor. Necesitatea reconsiderării întregii concepţii de amenajare a Luncii Dunării a ţinut seamă de cerinţele de ordin agronomic, agroturistic, silvic, piscicol, orizicol etc., activităţi posibil de amenajat într-o nouă viziune, la care se adaugă problemele de armonizare.

Specificul exploataţiilor agrozootehnice

Numeroase studii şi cercetări au evidenţiat modificările şi caracterul agroproductiv al luncii antropizate, deosebit de fertil, caracter care poate fi potenţat printr-un management corect. Particularităţile terenurilor agricole (de natură pedologică, hidrogeologică şi hidrologică etc.) din Lunca îndiguită a Dunării impun aplicarea unei exploatări agrozootehnice eficiente, cu un profund caracter ameliorativ.

Managementul integrat al incintelor agricole situate în Lunca îndiguită a Dunării reprezintă o soluţie optimă în comparaţie cu renaturarea şi implicit expunerea la „hazarde“ şi „riscuri“ ecologice şi economice care derivă din distrugerea ipotetică a digurilor.

Principalele modificări morfologice ale terenurilor

În cadrul sistemului integrat de analiză a bonitării terenurilor din Lunca Dunării Inferioare pe sectorul românesc, pentru principalele incinte (39 de incinte care reprezintă 95% din suprafaţa totală îndiguită de 431.463 ha) la INCDIF-ISPIF s-a analizat evoluţia morfologică a terenurilor după îndiguire şi s-au realizat amenajările interioare (desecări-drenaje, modelări-nivelări, irigaţii etc.). Din analiza comparativă morfologică a terenurilor din incintele îndiguite a rezultat că relieful acestora a suferit importante modificări din cauza masivelor deplasări de pământ produse în urma executării digurilor, a reţelelor de canale (desecare, irigaţii, piscicultură).

Date care îndeamnă la reflecţie

În urma amenajărilor hidroameliorative realizate în ultimul secol, s-au constatat următoarele modificări morfologice ale terenurilor din Lunca Dunării:

• grindurile au fost nivelate, iar terasamentele rezultate de aici au fost împrăştiate în arealele depresionare (lacuri, bălţi, japse), cotele medii ale acestora fiind astfel ridicate;

• gârlele, privalele şi canalele care alimentau în regim inundabil lacurile, altilele şi japsele au fost modelate, fundul acestora s-a ridicat, iar unele dintre ele au fost chiar astupate;

• în unele zone din sudul Olteniei, dunele au fost modelate în vederea creării unor pante dulci, iar terasamentele rezultate au fost folosite la ridicarea cotei medii a interdunelor şi a bălţilor limitrofe;

• pe suprafeţele amenajate cu lucrări de desecări şi irigaţii s-au realizat deplasări masive de terasamente, pentru a se crea pante spre rigole şi canale de interceptare a scurgerilor, dar şi pante care să nu producă eroziuni prin şiroiri de ape meteorice sau rezultate din udări;

• gârlele şi privalele din interiorul incintelor au fost modelate, iar coturile astupate cu terasamente rezul­tate din tăierea malurilor mai înalte;

• terasamentele rezultate din săparea canalelor de desecare şi a canalelor de aducţiune în debleu, reprezentând în medie 200 mc/ha, au fost împrăştiate în straturi de 10-20 cm, modificând prin acesta cotele medii ale terenurilor.

Faţă de modificările morfologice arătate şi ca urmare a realizării amenajărilor hidroameliorative (îndiguiri, desecări-drenaje, irigaţii), folosinţele terenurilor s-au schimbat.

Efectele lucrărilor agrotehnice

În afară de modificările morfologice ale terenurilor produse din cauza realizării lucrărilor hidroameliorative, la evoluţia modificărilor morfologice au contribuit şi lucrările agrotehnice efectuate, îngrăşămintele administrate etc.

Un aspect important desprins pe parcursul unei dezbateri profesionale este acela că terenurile agricole apărate împotriva inundaţiilor, în suprafaţă totală de cca 1,4 mil ha, reprezintă singura alternativă de asigurare a necesarului de hrană în contextul siguranţei alimentare, indiferent de condiţii - secetă, inundaţii etc.

Va urma

Nicolae Morău, Ana-Maria Savin, Ion Niţu
INCDIF – ISPIF Bucureşti
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2011

Vizualizari: 804



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI