Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Precum polenul florilor cărora le dă viaţă

Doru VASILESCU, omul care va rămâne în analele horticulturii sub măreţul prenume de Harry, are dreptul moral şi profesional de a fi socotit cel mai de seamă floricultor al epocii moderne. De-a lungul timpului, Harry a adunat în sufletul său tot ce este mai curat în polenul florilor cărora le-a dat viaţă. Un ilustru reprezentant al horticulturii româneşti, prof. univ. Gheorghe Glăman, spunea, cu prilejul unui recent moment aniversar la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, că:

„E greu să iubeşti oamenii dacă nu ai dat viaţă unei flori. E greu să fii om dacă nu i-ai omenit pe semenii tăi. E însă uşor să fii Doru Harry Vasilescu atunci când ai făcut toate acestea şi alte lucruri minunate, cinstindu-le pe fiecare cu faptă şi iubire.“

Aşa cum i-au prescris ursitoarele

Ce putea să anticipeze copilul de acum 75 de ani, când i-a fost dat să facă primii paşi în lumea mirifică a plantaţiilor de flori de la serele regale şi imperiale din Codlea? Din nefericire, i-a fost dat să constate că această lume nu avea să fie atât de fascinantă cum o credea. Imediat după marea rechiziţionare comunistă din 1953, Harry se vede pus pe drumuri într-o direcţie ce nu-i oferea nicio speranţă.
Anii pribegiei

Harry era mult prea demn să rămână în postura unui argat la „moşia“ care-i aparţinea de drept. A plecat de la Codlea să refacă grădinile de vară ale Bucureştiului. De aici s-a îndreptat spre Litoral, unde a dat fiinţă celui mai fermecător peisaj floral ce leagă Neptunul de Mangalia.

Statornicirea

Intrând în graţiile comuniştilor, pentru realizările sale deosebite, Harry a primit ceea ce era socotit atunci ca fiind o mare recompensă: dreptul de a se statornici în apropierea Capitalei unde să-şi dezvolte o mică afacere personală. El a ales drept locaţie o porţiune de teren intravilan de la marginea Otopenilor, unde dorea să reclădească o seră floricolă mai măreaţă decât cea de la Codlea. Până la urmă a construit o grădină fermecătoare care, timp de aproape patru decenii, i-a asigurat şansa unui trai mai mult decât decent.

Recunoaşterea academică

Ea avea să vină foarte târziu, la câţiva ani după Revoluţia din decembrie, când la propunerea unor oameni de mare demnitate morală, Harry a fost captat în grupul select al apropiaţilor lumii academice agricole. De atunci şi până acum, nu este moment solemn în care Harry să nu fie alături de savanţii agriculturii româneşti.

În loc de happy-end

După 75 de ani de viaţă care a început cum nu se poate mai promiţător şi a continuat cu zbuciumul ce-l apropia de agonie, Harry Vasilescu pare a fi regăsit cadenţa prosperităţii în sânul unei familii fericite.

Cei doi copii, Anita-Venera şi Thomas, au depus jurământul de a ridica pe culmi nebănuite o afacere unică în România ca vechime şi nivel profesional, în timp ce soţia sa Ana încearcă să descifreze tainele aranjamentelor florale japoneze. În faţa unei concurenţe acerbe pe piaţă, Harry a luat decizia de a schimba fundamental sistemul tehnic şi tehnologic de producere a florilor. Recent, el a importat şi a construit din temelii o seră spaniolă.

Produsele sale vor apărea pe piaţă în 2010, iar Harry şi ai lui au convingerea că prin noile produse vor detrona dominaţia florilor aduse de peste mări şi ţări. De partea lui se află acum mulţi oameni de bună credinţă, începând cu primarul din Otopeni, Silviu Gheorghe, şi sfârşind cu personalităţi aparţinând nu numai comunităţii ştiinţifice.

Ion BANU, Iosif  POP
REVISTA LUMEA SATULUI, 16-31 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 1077



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI