Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Poveşti de Crăciun...

Este seara Ajunului de Crăciun, uliţele satului răsună de colinde şi fiecare pribeag îşi îndreaptă paşii grăbiţi spre casă. Lipiţi de ferestrele îngheţate, cu privirea când spre bradul frumos gătit, când spre drumul înzăpezit, copiii pândesc venirea lui Moş Crăciun. Speră ca, dincolo de nămeţii aşternuţi de fulgii mari de zăpadă, să întrezărească trăsura cu cei nouă reni.

Un moşneag darnic

Legenda simpaticului Moş Crăciun de astăzi vine din neantul vremurilor, chiar din seara naşterii pruncului mântuitor. Povestirile spun că, aflată în chinurile naşterii, Fecioara Maria împreună cu Iosif ajung să bată la uşa unui om foarte sărac, pe nume Moş Ajun. Sărăcia în care trăia acest om umil  nu i-a permis să îi ajute pe cei doi călători, dar, înduioşat de povestea lor şi de durerile pe care Maica Domnului le avea, i-a îndrumat spre casa fratelui său Moş Crăciun, un om mai înstărit, dar cu un suflet nu prea blând.

Ajungând la poarta acestuia, soţia lui, Crăciuneasa, le-a dat voie să se adăpostească în grajdul animalelor, fără ca soţul ei să afle. În ieslea încălzită de răsuflarea caldă a animalelor avea să se nască Mântuitorul lumii. Întors acasă, Moş Crăciun este înfuriat de nesupunerea soţiei sale, pe care o pedepseşte tăindu-i mâinile.

Auzind întâmplarea, Maica Domnului se întâlneşte cu Crăciuneasa şi îi pune mâinile la loc. Minunea pe care a înfăptuit-o Fecioara Maria l-a înmărmurit pe Moş Crăciun, care a ajuns să se căiască pentru toate faptele lui rele. Potrivit scrierilor vechi, acesta avea, de altfel, să fie şi primul creştin. Se spune că, a doua zi de la întâmplare, Moş Crăciun a împărţit întreaga sa avere copiilor năpăstuiţi de soartă. De atunci, în fiecare an în Ajunul Crăciunului se spune că acesta pleacă cu trăsura la care sunt înhămaţi cei nouă reni ai săi şi împarte cadouri copiilor. Darurile pe care le găsesc dimineaţa sub bradul împodobit sau în ghetuţe sunt semn că Moş Crăciun şi spiriduşii nu au avut prea mult timp de odihnă.

Un personaj născut din benzile animate

Imaginea simpaticului moş este aproape aceeaşi peste tot în lume. Îmbrăcat în costumul său roşu cu nasturi negri, cu pletele dalbe şi cu faţa rumenă, un pic durduliu, moşul ne zâmbeşte de peste tot, din reclame sau de la televizor.

Cum a ajuns Moş Crăciun să pătrundă în tradiţiile noastre nu se ştie, cert este că el este aşteptat cu entuziasm de copiii din întreaga lume. În scrieri, moşul apare pentru prima oară într-un poem al pastorului american Clement Clarke Moore, unde acesta îl prezenta de fapt pe Moş Nicolae dăruind cadouri, acesta fiind varianta mai veche a moşului.

Poemul apare pentru prima dată pe data de 23 septembrie 1823, în ziarul new-yorkez Sentinel. Acesta a fost începutul promovării lui Moş Crăciun. În scurt timp, poemul a fost tradus şi publicat în toată lumea. Desenatorul Thomas Nast avea să publice în anul 1860, în cotidianul Harper’ s Illustrated Weekly, imaginea legendară a moşului. Succesul înregistrat l-a determinat pe acesta ca în anii următori să prezinte în desene întreaga poveste a lui Moş Crăciun, acesta fiind şi cel care a lansat ideea că reşedinţa sa se află la Polul Nord.

O, brad frumos...

O altă tradiţie, atât la noi în ţară cât şi în lume, este cea a împodobirii bradului. Frumuseţea aproape nemuritoare a acestui pom deosebit a făcut ca oamenii să aibă mereu un loc pentru el în tradiţiile şi obiceiurile lor. Dar de departe cel mai frumos moment în care ne bucurăm de cetinile lui verzi este Ajunul Crăciunului, atunci când cu mic cu mare ne adunăm în jurul lui pentru a-l găti cu globuri şi beteală.

Asemeni lui Moş Crăciun, bradul împodobit are şi el o legendă care începe tot odată cu naşterea pruncului Iisus. Aflând de marea minune a naşterii Lui, cei trei magi aveau să străbată un drum lung până la ieslea umilă în care se născuse împăratul neîncoronat al lumii. Călăuziţi de lumina sfântă a stelei ce strălucea puternic pe cer, magii doreau să aducă pruncului cele mai alese daruri. Pentru ei, naşterea Mântuitorului era o minune împlinită şi un prilej de a-l cinsti cum se cuvine pe fiului Creatorului.

Pe lângă smirna, aurul şi tămâia puse la picioarele nou-născutului, magii au adus şi crenguţe verzi de la un brăduţ găsit pe unul dintre dealurile pe care le străbătuseră în călătoria lor. De atunci, bradul reprezintă simbolul credinţei şi al speranţei.

Potrivit scrierilor, primul om care a aprins luminiţe în bradul de Crăciun este o personalitate marcantă a istoriei. Îndreptându-se spre casă, Martin Luther King a privit cerul printre cetinile unui brad. Imaginea stelelor arzând astfel l-a fascinat şi, odată ajuns acasă, împreună cu familia avea să împodobească un brad.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, 16-31 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 625



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI