Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Pledoarie pentru supravieţuirea Terrei (III)

Orice cultură agricolă exportă odată cu recolta cantităţi apreciabile de macro şi microelemente nutritive care, părăsind solul, îi minează fertilitatea. Sistemele intensive de cultură, asociate cu noile genotipuri de plante, de mare productivitate, exportă anual între 100-140 kg N/ha, 50-60 kg P2O2/ha, 130-160 kg K2O/ha (sub cultura de grâu), cantităţi de nutrienţi secundari (Ca, Mg, S) de ordinul zecilor de kg şi de microelemente (Zn, Mn, Fe, Cu, B, Mo, Se) de ordinul miligramelor până la câteva sute de grame.

Se năruie mitul fertilităţii solurilor româneşti

Pe lângă acest consum de nutrienţi, exploatarea intensivă neraţională a fertilităţii solului are ca urmare o gamă foarte largă de efecte negative, precum: dezechilibrarea balanţei nutritive, dezagregarea ireversibilă a solului, scăderea capacităţii sale de tamponare, decalcifierea complexului absorbant al solului, acidifierea, poluarea şi, în final, deşertificarea.

Intervenţii obligatorii

Pentru menţinerea fertilităţii solului devine obligatorie intervenţia prin măsuri de restaurare a acesteia, dintre care cea mai importantă constă în utilizarea de îngrăşăminte pentru suplinirea exportului produs. Utilizarea raţională a îngrăşămintelor chimice în cantităţi şi proporţii recomandate în funcţie de tipul de sol şi cultura agricolă, aplicate în faze optime de cultură, este recunoscută pe plan mondial drept cea mai sigură şi rapidă cale de sporire a producţiei agricole şi de conservare a fertilităţii.

Doresc să insist asupra necesităţii imperioase de a restitui solului agricol cantităţile optime de nutrienţi exportaţi din sol, întrucât producţiile agricole slabe obţinute în prezent în fermele mici şi mijlocii se explică prin fertilizări insuficiente, în medie de 25-30 kg substanţe active/hectar.

Comparaţii jenante

Demn de remarcat este faptul că evoluţia consumului de îngrăşăminte chimice (N, P2O5, K2O) în agricultura României a înregistrat, în decursul timpului, o creştere continuă de la 5.921 tone s.a. în 1950, la 1.103.075 tone s.a. în 1990, când se aplicau 74,8 kg/ha pe terenuri agricole şi 117,0 kg/ha pe cele arabile. În ultimii 18 ani a urmat un declin permanent, până în faza actuală.

Factori restrictivi naturali

Starea de fertilitate a solurilor româneşti este afectată pe suprafeţe însemnate de unii factori naturali restrictivi care, recent, se manifestă tot mai pregnant din cauza schimbărilor climatice globale. Printre aceştia se numără seceta excesivă frecventă care se întinde pe circa 7,100 mil. ha şi excesul periodic de umiditate, pe circa 3,700 mil. ha care produc deteriorări inestimabile ale calităţii solului şi pierderi substanţiale sau calamitări ale recoltelor. Un factor restrictiv important, cu cauze naturale şi antropice multiple, este fenomenul de eroziune a solului care afectează puternic sau foarte puternic 6,300 mil. ha.

Procese grave de degradare a stării solurilor sunt produse, de asemenea, prin intervenţii antropice neraţionale, în mod direct, de exemplu poluarea chimică prin activităţi industriale, acoperirea solului prin depozitarea de deşeuri şi reziduuri solide (halde de steril) sau, în timp mai îndelungat, prin lucrări agricole necorespunzătoare care conduc la compactări, distrugeri ale structurii sau fertilităţii solului.

În concluzia celor spuse privind potenţialul agricol al solurilor româneşti, devine evident faptul că mitul liniştitor de încadrare a acestora printre cele mai fertile din lume nu corespunde realităţii actuale, iar acest adevăr impune schimbări radicale de concepţie şi luarea unor măsuri drastice şi coerente de remediere, pentru menţinerea şi creşterea fertilităţii.

Concluzii

În final, dorim să subliniem misiunea imperativă ce revine atât ştiinţei, cât şi factorilor de decizie, de fapt întregii societăţi, de conservare a solului, de prevenire a degradării sale, misiune care precede orice interes politic, economic sau de altă natură, întrucât solul este fundamentul perpetuării existenţei noastre.

În acest sens, Programul Strategic Naţional privind solul României propus de ASAS cuprinde obiective de cercetare multidisciplinară, acceptate şi de puterea politică şi executivă, dar nesusţinute în plan practic. Cu riscul de a ne repeta, afirmăm că solul României, ţara în care trăim şi vor dăinui urmaşii urmaşilor noştri, constituie bogăţia cea mai de preţ, zestrea cea mai valoroasă care trebuie cunoscută şi preţuită, respectată şi fructificată la adevăratul ei potenţial.

Acad. Cristian HERA Dr. Ana POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.18, 16-30 SEPTEMBRIE 2009

Vizualizari: 666



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI