Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Pentru o alimentaţie naturală a animalelor domestice

În ultimii ani asistăm la o adevărată revoluţie în ştiinţa alimentaţiei omului datorită studiilor şi observaţiilor efectuate de numeroşi oameni de ştiinţă, ca şi de practicieni. Se recomandă terapia cancerului, a bolilor  grave ale ficatului şi a altor boli degenerative, prin detoxifierea intensă a organismului şi prin evitarea produselor conservate, tocate şi prelucrate termic sau chimic. Se argumentează de asemenea folosirea produselor naturale datorită puterii vindecătoare a enzimelor, a unor vitamine şi elemente minerale, precum şi a acizilor graşi polinesaturaţi.

Factorii de stres fizici, chimici, biologici şi psihici acţionează cu intensităţi şi cu reacţii diferite şi asupra animalelor domestice, din preajma omului. Cele de rentă au avantajul că durata lor de viaţă e relativ scurtă şi aduc profit chiar atunci când sunt sacrificate forţat. Totuşi, scurtarea vieţii lor productive şi reproductive le micşorează rentabilitatea.

Atenţia crescătorilor şi specialiştilor s-a îndreptat în ultimul timp nu numai către obţinerea de producţii mari într-un timp scurt, cât şi către prelungirea duratei de exploatare a animalelor performante, indiferent de specie. Faţă de forţajul productiv al animalelor crescute mai ales în condiţii industriale, în spaţii limitate construite de regulă din fier şi beton, specialiştii au început să analizeze şi condiţiile de alimentaţie şi întreţinere din sistemele rustice de exploatare, care nu pun probleme calităţii produselor animale, sănătăţii şi reproducţiei lor.

Calul este animalul care s-a păstrat cel mai bine şi a crescut  numeric după 1989, datorită faptului că el consumă numai iarbă verde de pe păşune, fân de bună calitate şi ovăz neuruit. Starea sănătăţii cailor este afectată numai în condiţii de întreţinere şi exploatare improprii.

Vaca a trecut la „furajul unic“ format din siloz de porumb tocat foarte mărunt, din semisiloz sau semifân, uneori şi cu adaus de borhot de bere, din fân tocat sub 5 cm, din concentrate foarte fin măcinate şi din premixuri vitamino-minerale. Starea sănătăţii acestor animale, mai ales a celor din import, este foarte des afectată. Aparatul reproducător necesită tot mai multe intervenţii terapeutice pentru a-şi menţine şi funcţia producţiei de viţei.

Oaia şi capra beneficiază încă de folosirea intensivă a păşunilor nepoluate cu fertilizanţi anorganici sau cu pesticide, dar tineretul, ca şi exemplarele pentru îngrăşare intensivă, trebuie să suporte forţajul de creştere în greutate cu furaje însilozate şi cu concentrate măcinate care şi-au pierdut echipamentul enzimatic din germeni. Fânului plantă întreagă de bună calitate, recoltat în perioada optimă, i se acordă o mai mare importanţă la aceste specii.

Porcul este crescut intensiv în grajduri închise, pe grătare sau pe alte suprafeţe din materiale dure, în spaţii limitate mai ales pentru scroafele în montă sau din maternitate, iar furajele concentrate sunt foarte fin măcinate. După 1-2 fătări, scroafele sunt reformate, iar carnea porcilor îngrăşaţi în mai puţin de 6 luni nu se pretează la prepararea anumitor mezeluri  tradiţionale (salamul de Nădlac, de Şatră etc.) care au un gust şi o valoare nutritivă deosebită, deoarece sunt făcute din carnea porcilor crescuţi pe lângă casă.

Găina din cuşti supraetajate se mişcă puţin, ca de altfel şi puiul pentru carne crescut la sol. Ambele categorii de păsări primesc numai concentrate fin măcinate calculate strict după norme şi raţii, cu nivel proteic foarte ridicat. Durata lor de viaţă este scurtă, iar calitatea ouălor şi a cărnii, apreciată de toţi consumatorii, diferă esenţial de a celor crescute în curtea ţăranului. Câinii şi pisicile hrănite cu „prefabricate speciale“ recomandate şi la TV umplu dispensarele veterinare din cauza îmbolnăvirilor metabolice, urolitiazei şi a altor boli.

Din aceste exemple şi din recomandările pentru alimentaţia omului, cercetările efectuate (la ICDCB şi la INCDBNA - Baloteşti), precum şi observaţiile noastre atrag atenţia asupra unui nou concept în alimentaţia animalelor domestice. El se bazează pe influenţa benefică a enzimelor, acizilor graşi polinesaturaţi, a vitami­nelor şi mineralelor organice ce se găsesc din abundenţă în celulele vegetale şi animale vii, neprelucrate termic, fermentativ, prin mărunţire fină, prin adaos de conservanţi care pot deveni toxici sau simplu, prin secţionare cu un timp mai mult sau mai puţin îndelungat înainte de a fi consumate de către animale.

Rumegătoarele, pentru a-şi păstra sănătatea şi a produce lapte de calitate, trebuie să consume plantele întregi, cu toate funcţiunile vitale prezente în masa verde cosită proaspăt sau uşor pălită, cu enzimele active sau sub formă de fân uscat corespunzător, care-şi păstrează culoarea verde; silozul de porumb sau din alte plante tocate să fie înnobilat cu fermenţi proveniţi din culturi de lactobacili şi din drojdii. Rădăcinoasele, respectiv sfecla şi morcovii, care se alterează la suprafaţa tăieturii dacă sunt tocate înainte de a fi consumate, să fie administrate în iesle întregi, fără pericol de obstrucţie esofagienă, dacă animalele le consumă după ce şi-au potolit foamea, măcar parţial.

Enzimele celulelor vegetale care nu au fost supuse secţionării, strivirii şi apoi acţiunii aerului trebuie să rămână intacte în momentul ingerării de către animal, pentru ca, pe lângă enzimele digestive proprii ale rumegătorului, să ajute la îndeplinirea în cât mai bune condiţiuni a digestiei furajelor. Bioaditivii, pe bază de bacili lactici şi de drojdii vii, trebuie să fie înglobaţi în toate silozurile. Ei pot să fie consumaţi şi direct de către toate animalele atât poligastrice cât şi monogastrice, pentru rolul lor imunostimulator şi chiar antibiotic împotriva germenilor patogeni din intestin.

Lecitina, subprodus al fabricilor de ulei care prelu­crează soia, ca şi şroturile de in, rapiţă sau soia, să fie tot mai mult folosite în hrana animalelor, pentru bogăţia lor în acizii graşi polinesaturaţi de tip W3 şi W6, cu rol în imunitate şi în fertilitate. Cu cât plantele furajere vor face parte din mai multe specii, iar solurile vor fi îngrăşate numai cu bălegar păios fermentat, mineralele organice din furaje vor fi mai diversificate şi în proporţii mai favorabile speciei respective.

Pentru îmbunătăţirea calităţii cărnii de porc şi a ouălor de pasăre, precum şi a reproducţiei acestor specii în vederea obţinerii de produşi viabili rezistenţi la factorii nocivi de mediu, este necesar să se introducă de urgenţă în raţie bioaditivi pe bază de bacili lactici şi de drojdii (Suinlact sau Avilact). De asemenea, în hrană să intre şi grăunţe întregi (sau chiar încolţite, la păsări), care posedă echipamentul enzimatic nealterat prin măcinare şi prin contactul cu aerul, ci din contră îmbogăţit în vitamine (prin încolţire), iar managementul să le asigure cât de cât bunăstarea speciei.

O menţiune specială pentru animalele de companie care trebuie să consume şi carne crudă, precum şi organe proaspete de la animale sănătoase, de asemenea şi lapte sau produse lactate, nu numai „preparate sofisticate“ tratate termic şi chimic, deoarece şi ele au nevoie de enzime şi de ceilalţi biocatalizatori din celulele animale, cu precădere din ficat şi din carnea roşie.

Dr. Dan M. CONSTANTINESCU, medic primar veterinar
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2010

Vizualizari: 1304



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI