Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Pentru a culege trebuie să semeni

Mi se întâmplă aşa, când şi când, să revăd cu ochii minţii satul unde odinioară am deschis ochii către lume. Şi lumea ca lume, tocmai ea m-a povăţuit să învăţ iarăşi şi iarăşi din tot ceea ce viaţa mi-a dăruit. Cu bune şi cu rele. Aşa mi-am amintit – oare de ce? –, aşa am luat mai cu băgare de seamă aminte la o întâmplare din copilărie. Eram de-o şchioapă când satul s-a aprins, pălălaie, de la un fapt, în aparenţă, mai mult decât banal. Sărăntocul aşezării, un flăcău mai mult îndârjit întru îmbogăţire decât aplecat asupra uneltelor sale, printr-un şiretlic comun satului românesc dintre cele două războaie, furând fata celui mai de frunte gospodar, s-a trezit deci, peste noapte, înavuţit peste măsură. Socrul, vestit pentru podgoria sa, de voie, de nevoie a cedat o parte bună drept zestre ginerelui calic. Numai că doar în vreo doi, trei ani moşia abia tocmită a tinerei familii s-a năruit ca o părere, uscată de nepriceperea şi nemunca „neprocop­sitului“ căpătuit. Vezi bine, acesta din urmă, de unde să ştie licheluţa că pentru a culege trebuie să semeni, că strugurii se acresc dacă n-ai habar să-i slujeşti şi să-i mângâi.

Măsuri de austeritate fără roade

Întâmplarea cu pricina, vă mai ziceam, mi-am amintit-o, mai zilele trecute, când aveam să aflu că recesiunea şi criza ne bat din nou în poartă, că mult trâmbiţatele măsuri de redresare n-au rodit nicicum. De ce? Răspunsul e simplu. Decidenţii noştri trăiesc, într-un fel, drama tânărului lăcomos din povestea pe care tocmai v-am spus-o. ! Poţi să furi o ţară, poţi prosti lesne o mulţime, dar o economie are nevoie, întâi de toate, de minte. De minte, de pricepere şi de un pic de respect pentru cei care trudesc întru coacerea poamelor. Unde s-a greşit? Ca în istorioara mea.  Setea de bănet a condus la introducerea impozitului forfetar. A birului, altfel spus, pentru orice întreprinzător, oricât de mărunt. Dintr-odată 300.000 de oameni au rămas fără locuri de muncă. Şi statul fără răsplata pe care şi-o dorea cu ardoare.

Consumul, ca un fruct interzis

Mai apoi! Retezarea salariilor şi impozitarea pensiilor au condus la pauperizarea a milioane de români. Consumul a fost transformat în fruct interzis, economia, cât mai funcţiona, suferind un fulgerător infarct. S-a trecut, mai departe, la ridicarea TVA-ului la 24%, povară greu de suportat de o populaţie împinsă-n braţele sărăciei. Dintotdeauna am ştiut, în satul meu dobrogean am învăţat-o, că niciodată, oricât de rău ţi-ar merge, nu te zgârci la învăţătură, sănătate ori siguranţa zilnică. La noi, în România, tocmai pe dos? Tributurile cresc, iar cei cu pâinea şi cuţitul se gândesc, pentru iarna ce vine, să tăiem şi coada pisicii, poate mai economisim ceva crăiţari şi la subvenţiile de căldură. Nimic despre iniţiative cu bătaie economică. Ochii doar pe fărâmiturile, oscioarele azvârlite de oarecine. Şi, cum lăcomia şi prostia se plătesc, a sosit vremea scadenţei. Numai că, face capul şi plăteşte satul! Ca în poveştile copilăriei.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2011

Vizualizari: 613



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI