Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Paradoxul OMG: Europa interzice culturile transgenice, dar le foloseşte în hrană!

Problema OMG a rămas în acelaşi paradox: plantele modificate genetic se cultivă pretutindeni în lume, Uniunea Europeană le restricţionează drastic, dar toate statele UE importă – este adevărat, numai după o autorizare specială – culturi transgenice pe care le procesează şi le foloseşte inclusiv în furajarea animalelor, ale căror produse întră în consumul uman. De ce în continuare Europa este foarte rezervată în privinţa introducerii în cultură, pe teritoriul UE, a culturilor biotehnologice, dacă tot le utilizează ulterior este o întrebare la care caută răspuns mai ales specialiştii, intrigaţi de uşurinţa cu care se respinge inovaţia din cercetarea agricolă.

Răspuns a căutat şi Asociaţia Profesională AgroBiotechRom (ABR), la un recent seminar de la Predeal, unde ing. Nicolae Hristea, prof. Toma Dinu, director executiv şi preşedinte ai ABR, şi invitatul din Franţa, prof. Marcel Kuntz, de la Universitatea Fourier din Grenoble, au  încercat să facă diferenţa între progresul ştiinţei şi miturile care circulă pe seama organismelor transgenice.

Ce înseamnă o plantă modificată genetic

Cei care au cunoştinţe minime de genetică ştiu că este absurd să se bănuiască măcar faptul că plantele modificate genetic ar reprezenta un pericol pentru sănătate şi mediu, presupunând că acesta este motivul pentru care UE nu şi-a însuşit această tehnologie. În definitiv, o astfel de plantă se obţine prin modificarea unor gene sau introducerea unor gene noi, care să confere rezistenţă la anumiţi dăunători sau ierbicide, ori ambele la un loc, la secetă, boli etc. Avem de-a face cu o ameliorare a plantei, dar prin metode mai rapide şi ţintite pe o anumită însuşire, subsumată termenului mai general de intervenţie asupra ADN.

Folosirea OMG în lume

În lume, plantele transgenice se cultivă din 1996. Anul trecut, 148 de milioane de hectare au fost însămânţate cu plante biotehnologice. Cei mai mari zece utilizatori de organisme modificate genetic sunt SUA (66,8 de milioane de hectare), Brazilia (25,4 mil. ha), Argentina (22,9 mil. ha), India (9,4 mil. ha), Canada (8,8 mil. ha), China (3,5 mil. ha), Paraguay (2,6 mil. ha), Pakistan (2,4 mil. ha), Africa de Sud (2,2 mil.ha) şi Uruguay (1,1 mil. ha). La nivel mondial, culturile transgenice cele mai utilizate sunt soia, bumbacul, porumbul, rapiţa, cartoful şi sfecla de zahăr.

Plantele transgenice, în Europa

În Europa, doar doi hibrizi transgenici au fost autorizaţi să intre în cultură: porumbul MON 810 şi cartoful pentru industrializare, Amflora. În 2010, opt ţări le-au folosit, pe o suprafaţă de aproximativ 91.000 ha. În schimb, 36 de culturi modificate genetic pot fi importate şi procesate pentru alimente şi furaje, în special porumbul, soia, rapiţa, sfecla de zahăr şi bumbacul.

Importul anual în ţările UE de astfel de produse este de 30 milioane de tone. Din moment ce OMG sunt acceptate în alimentaţie sau furajare, înseamnă că UE chiar nu este împo­triva acestui înalt câştig tehnologic şi ar fi pesemne o chestiune de timp până să le accepte şi în cultură. Deocamdată, statele UE, printre care şi România, au formulat susţinut cereri pentru derogarea de la aceste interdicţii.

Ce avantaje prezintă biotehnologia?

În primul rând, caracteristica introdusă în genomul plantei transgenice ajută la îmbunătăţirea comportamentului culturii în câmp. Producţiile sunt mari pentru că hibrizii sunt rezistenţi la dăunători şi buruieni, deci sunt feriţi de pagubele produse de un câmp îmburuienat sau de atacul dăunătorilor comuni plantelor. În plus, agricultorul scuteşte nişte bani pentru că va face mai puţine tratamente cu pesticide. Tocmai prin utilizarea redusă a pesticidelor şi rărirea intervenţiilor mecanice mediul este mai relaxat, nicicum în pericol, aşa cum fals se sugerează.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2011

Vizualizari: 756



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI