Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Paradisul dintre nisipuri

Apa unui pârâiaş firav susură îmbietor, acompa­niată de freamătul firelor de nisip purtate peste dunele arzătoare. Răcoarea pune uşor stăpânire pe căsuţele umile din argilă. Timpul pare să curgă altfel în acest colţ de lume atât de puţin ştiut. Dar sătenilor nu le pasă, viaţa lor se împlineşte la fel ca şi cu câteva secole în urmă. În vitregia unui deşert care s-a proclamat stăpân, munca lor este cu atât mai pilduitoare. Oaza Oulad Said ni se arată privirii ca un tărâm fermecat. Pare a fi un strop de apă într-o mare acoperită de nisipuri.

Fermierii din deşert

Undeva în inima Marelui Erg Occidental, în Algeria, printre dunele fierbinţi de nisip se zăreşte un adevărat paradis vegetativ. Aici, în oaza Oulad Said, oamenii au reuşit să creeze o imagine aproape feerică. Străjuită de valurile aurii ale deşertului, oaza se înfăţişează ca un sătuc în care oamenii trăiesc armonios, chiar dacă dincolo de răcoarea palmierilor temperatura poate ajunge şi la 49°. În pofida vitregiei naturii, sătenii din Oulad Said au clădit un adevărat regat al legumelor. Surprinzător, dar agricultura de aici pare a fi mai prosperă decât în ţara noastră. Fermierii cultivă petice de pământ plantat cu piersici, legume, smochini, viţă-de-vie şi portocali.

În acest cuptor al deşertului apa este esenţială, iar pământurile sunt irigate prin canalele săpate în trecut de sclavi. Foggara, aşa cum sunt denumite aceste canale, reprezintă adevărate labirinturi subterane, unele fiind de 16 km lungime şi 30 de metri adâncime. Prin aceste tuneluri apa ajunge exact unde este nevoie ca terenul să fie irigat.

Cu picioarele în apă şi capul în foc

­În oaza Oulad Said curmalii sunt la mare preţ. Legenda acestui copac miraculos, despre care se spune că îi place să trăiască cu picioarele în apă şi capul în foc, spune că a fost creat de către Allah din ţărâna care i-a rămas după ce l-a plămădit pe Adam. Curmalul este un copac aparte, care reuşeşte să dezvolte relaţii complexe cu alţi curmali, motiv pentru care cultivatorii îl asemuiesc de multe ori cu fiinţele însufleţite. Se pare că atunci când un curmal se usucă, moartea lui este îndelung plânsă de seamănul lui plantat în apropiere. Acest lucru este vizibil prin faptul că acesta nu mai rodeşte o bună perioadă de timp.

Dacă toate aceste întâmplări au sau nu un sâmbure de adevăr nu ştiu să vă spun. Cert este că în deşert curmalul este aproape ca un prieten, iar oamenii sunt conştienţi de valoarea lui. Nici o parte din acest copac nu este irosită. Fructele sale sunt alimente importante în alimentaţia oamenilor de aici, din ele se fac sucuri şi vinuri, iar din sâmburii uscaţi şi măcinaţi se obţine cafea. Frunzele au şi ele întrebuinţări dintre cele mai neobişnuite, din ele fiind realizate sandale, coşuri sau mături. Cele mai multe dintre casele sătenilor din Oulad Said sunt acoperite cu crengi de curmal şi sunt împrejmuite cu garduri făcute de asemenea din crengile acestui copac.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 11, 1-15 IUNIE 2010

Vizualizari: 813



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI