Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Pantera Carpaţilor, nu mai amuşină praful de puşcă

„Vânătorul modern este chemat, spre deosebire de cel de altădată, să menţină cu arma echilibrul agro-silvic-cinegetic, precum şi vigoarea şi sănătatea vânatului.“ Iată câteva cuvinte în care se rezumă întreaga profunzime, înţelepciune şi responsabilitate a omului faţă de animale. Din nefericire, undeva între barierele dintre noi şi animalele sălbatice aceste cuvinte îşi pierd semnificaţia, iar tributul pe care îl vom plăti va apăsa greu pe umerii omenirii prin dispariţia definitivă a multor specii de animale. Şi totuşi mai avem încă şansa de a ne repara greşelile!

Modernizarea, în detrimentul habitatelor naturale

După o discuţie avută cu preşedintele Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, domnul Neculai Şelaru, am înţeles că drama extincţiei animalelor sălbatice pe teritoriul român nu este atât de profundă, chiar dacă trecutul relevă, totuşi, greşeli ce au dus la dispariţia anumitor exemplare.

În ţara noastră, factorii ce au condus la sfârşitul unor specii de animale au ţinut mai degrabă de extinderea, mecanizarea şi chimizarea agriculturii, transformări ce au adus cu sine şi distrugerea multor habitate naturale. Forţate să părăsească biotopul lor, animalele fie au migrat în alte regiuni, fie au fost decimate.

Îmbucurător este că astăzi, pentru speciile care se află în stare de vulnerabilitate, se aplică măsuri de protejare a lor. Ce-i drept, protecţia speciilor care numără din ce în ce mai puţine exemplare este mult mai complexă decât am crede, asta pentru că la fel de importantă este şi menţinerea habitatelor naturale.

Râsul, pe lista animalelor protejate

Lynx Lynx sau râsul, aşa cum mai este cunoscut, reprezintă una dintre speciile ameninţate cu dispariţia în Europa. Din aceste considerente, şi în România râsul este introdus în anexa speciilor strict interzise la vânătoare. În ţara noastră, râsul mai este denumit şi pantera Carpaţilor, iar arealul său de răspândire se întinde din Delta Dunării până în golul alpin.

Din nefericire, exemplarele de râşi întâlnite în afara Subcarpaţilor şi Carpaţilor sunt tot mai rare. Lynxul preferă locurile retrase, sălbatice, iar arealul este foarte mare, 2.400-2.500 de hectare. Inteligenţa şi capacitatea de adaptare a râsului îi permit să se descurce cu uşurinţă în pădure, în stepă, dar şi în zonele cu bălţi.

De altfel, în trecut, lynxul era foarte răspândit în luncile pline cu ochiuri de apă şi era recunoscut ca fiind un înotător foarte bun. Nici măcar mediul arboricol nu reprezintă un impediment pentru lynx, care se caţără cu uşurinţă pe ramurile copacilor ce îi pot susţine greutatea.

Pe cât de graţios, pe atât de periculos

Nici măcar mediul arboricol nu reprezintă un impediment pentru lynx. Impozanţa acestui animal nu este dată neapărat de dimensiunile sale, ci mai degrabă de eleganţa şi agilitatea cu care se mişcă. Lynxul este considerat cea mai mare felină din Europa. La maturitate poate atinge chiar şi o greutate de 58 kg, iar lungimea de 1,5 m.

Laura Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23 (100) 1-15 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 833



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI