Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Până şi însemnele Drapelului Naţional…

În, din păcate, prea demult petrecuta mea copilărie, cele mai prestigioase şi mai sârguincios predate materii erau, alături de matematică, limba şi literatura română, istoria şi geografia.

Mă număr iarăşi printre puştanii de acum câteva decenii care, pornind pe calea ştiinţei de carte într-o şcoală rurală, au deprins obişnuinţa şi bucuria primelor noţiuni de agricultură pe lotul şcolii, adică acolo unde învăţai pentru prima oară să deosebeşti orzul de ovăz ori să întorci brazdă reavănă pentru semănăturile ori plantările din fiecare anotimp.

Poveţele învăţătorului de la ţară

Şi tot domnul învăţător ne-a învăţat, veşni-cindu-ne, vezi bine, cu poveţele sale, ne-a altoit în inimile noastre de copii ideea cum că trebuie să fim mândri că aparţinem unui neam a cărui istorie e vrednică de secoli de trăire românească.

Unitatea românilor, de limbă, teritoriu, cât mai rămăsese el, ori tradiţii şi obiceiuri comune – zicea domnul învăţător – e într-un fel certificatul nostru de naştere şi, deopotrivă, paşaportul prin lumea care ne datorează, potrivit faptelor noastre, recunoştinţă şi respect.

Tricolorul, mai spunea dascălul nostru, precum şi imnul de stat ne dau verticalitate şi trăiri de spirit care ne vor osebi în vecii-vecilor printre noianul de naţiuni ce populează babilonul mondial.

Alesul crezământ al românilor

Aşa era odinioară. Atunci când părinţii noştri, oameni cu frica lui Dumnezeu, ne vorbeau despre România ca despre un tărâm al îngerilor, binecuvântând alegerea Celui de Sus de a ne fi botezat cu alesul crezământ al românului, făptură predestinată să-şi trăiască viaţa în pace şi bună înţelegere cu cei de o seamă cu el.

Vremea a vremuit însă şi bag de seamă de la un timp că prinosul de zestre cu aur cenuşiu a cam secătuit, ba, pe ici, pe colo s-a colbuit, dacă nu chiar a fost mâncat de cariile lumii moderne.

Aşa se face că, chiar la marile sărbători naţionale, cuvântul român e rostit cu jumătate de gură, cum iarăşi, fără teamă de blestemul istoriei, drapelul naţional e maculat de culori venetice.

România nu mai este ţara românilor

Tinerii pe umerii cărora ar trebui să se reazime viitorul României, exaltaţi de o prea iluzorie fata morgana, privesc spre lumile de dincolo. De dincolo de hotarul patriei lor, socotind că o felie de cozonac e mai săţioasă pentru cel fără de neam şi ţară decât un codru de pâine ori o bucată de mămăligă.

Ţara lor, România, se dovedeşte prea mică, prea măruntă ori prea săracă pentru idealurile unei vieţi pe care şi-o doresc nu neapărat demnă –, dar oricum poleită de aurul ţechinilor venetici.

Ceea ce nu ştiu ei, nici n-au avut cum să afle, este ce înseamnă ori, şi mai abitir, cum îi va sfârteca dorul de acasă.

Sentimentul e însă peren şi unic, e înfipt precum un ghimpe în gena pe care i-au dăruit-o părinţii fiecăruia.
Şi mai e ceva. Mai e această iarbă verde de acasă, pe care, desculţ călcând, te simţi un fel de voievod.

Un fel de paria al străinilor

Dincolo, în neant, românul se preface în paria.
În Ion slugă, bun la toate!
Va culege căpşuni, „va ţine companie“, cum se zice mai nou, văcuţelor din Alpi ori va încerca să tămăduiască suferinţele celor care cumpără – ştiu bine să facă acest negoţ – creierul şi sudoarea unor vraci fără de ţară.
Poate că pentru unii umilinţa pe care o seamănă vremelnic nişte decidenţi de ocazie face ca România să nu mai existe.

Crivăţul istoriei ne-a convins: „Doar unde e patria, acolo îmi poate fi şi bine“.
Să învăţăm, aşadar, să ne preţuim neamul. Istoria şi mai cu seamă limba.
Fiindcă, dragii mei, un om fără de ţară e o persoană blestemată la pieire.

Gh. VERMAN
LUMEA SATULUI NR.1, 1-15 IANUARIE 2011

Vizualizari: 718



֩ Comentarii

 
֠ 1.     ing agronom Adrian Banuta -- (3-January-2011 )
Ce a insemnat gaurirea drapelului in decembrie '89?, vedem in zilele noastre, realizam acum dar prea tarziu. a insemnat ca romania va fi deposedata de marile avutii natonale(petrol, paduri,industrie,agricultura,etc), dar pentu ca reteta distrugerii sa fie completa au fost reduse la tacere institutiile de baza ale statului(armata, politia ,justitia, invatamantul, sanatatea),in care nu sa mai investit.totul a inceput pe etape,in 1992-1993,garzile patriotice din fabrici si uzine au predat tehnica si echipamentul militar armatei pentru ca mai apoi sa fie disponibilizati si lasati fara slujbe.

֠ 2.     ing agronom Adrian Banuta -- (3-January-2011 )
oare o sa fim condamnati la pieire ca natiune?,unde este identitatea nationala?,unde ne sunt idealurile si istoria?,de ce sa nu mai producem?,sunt intrebari care asteapta raspuns,dar jocurile sunt facute in afara tarii cu ajutorul cozilor de topor care ne conduc nu mai avem metalurgie,flota,tractoare,cai ferate,avioane etc.altii de ce sa aiba?, noi de ce nu?,chiar trebuie sa cumparam totul?,pana cand sa n-e impovaram in datorii?, chiar sumtem gunoierii europei?,sa luam de bun tot ce ne dau ei?in anii 40-45'arboram drapelul lui Hitler,apoi al rusiei,al UE,dar ce drapel vom mai sluji?

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI