Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Pâinea încrustată cu flori de azur

La Alimentara din satul Podgoreni, dincolo de Prut, am cumpărat un colac frumos încrustat cu floricele. Colacul era dintr-un lot special comandat pentru o nuntă. M-am mirat când am descoperit că şi alte specialităţi de pâine aveau încrustate floricele şi frunzuliţe rombiforme.

– De unde aduceţi pâinea? o întreb pe vânzătoare.

– De la brutăria doamnei Paulina... Pitarii de acolo coc pâine gustoasă şi frumoasă...
Această consideraţie m-a intrigat, de aceea am hotărât să fac cunoştinţă cu „pitarii de acolo“. M-am interesat de la un trecător unde locuieşte familia Paulinei Căpăţână şi săteanul m-a îndreptat pe drumul ce duce spre gospodăria ţărănească. „Mergeţi până în capătul satului, că acolo o să vedeţi ferma, gospodăria cu depozite, autocamioanele, tehnica agricolă...“

Zi şi noapte

Într-adevăr, fermiera Paulina Căpăţână, conducătoarea gospodăriei, împreună cu soţul Vasile, nu stă nicio zi în casă. În gospodăria lor ţărănească se găseşte de lucru la orice oră din zi sau din noapte, fie iarnă sau vară.

– Anul care s-a scurs ne-a pus la încercare, povesteşte Paulina. Dar, totuşi, am reuşit să adunăm o recoltă bună de cereale. De pe fiecare din cele 35 de hectare îngrijite am recoltat câte 38 qintale de grâu. Nu-i cine ştie ce roadă, dar e muncită de mâinile noastre! Cultivăm în special păioase şi mazăre.

Seceta ne-a dat multă bătaie de cap, de aceea am adunat mai puţină pâine decât de obicei. În schimb, grâul e de calitate mai bună, are un conţinut sporit de gluten. Acesta este şi secretul pâinii gustoase pe care o coacem pentru săteni. Paulina vorbeşte cu pasiune de lucrările agricole, de oamenii care o ajută în promovarea gospodăriei, de soţul, care, inginer fiind, ţine în mâini sigure tehnica şi aceasta funcţionează „ca ceasul“.

Tehnici şi tehnologie performante

Recent, gospodăria ţărănească a Paulinei Căpăţână şi-a procurat un agregat de decorticare a seminţelor de cereale şi producere a grişului. Acum unitatea livrează aproape zilnic în reţeaua comercială din judeţul Orhei, dar şi din alte judeţe ale Republicii Moldova, griş de grâu, orz şi mazăre decojită. Producţia se bucură de largă căutare, deoarece este de o calitate excepţională.

– Totuşi, pâinea pe care o coaceţi în aceste cuptoare conţine, se pare, un farmec aparte...
Paulina zâmbeşte visătoare, apoi vorbeşte calm de treburile gospodăriei, de oamenii din partea locului, de tradiţiile strămoşeşti. Colinele copilăriei i-au penetrat adânc firea-i de plugar:

– Adesea-mi reînvie în memorie vedenia copilăriei plină de vrajă, cu jocurile ei nevinovate demult apuse. Mi se perindă în faţă natura animată de atunci, dar, mai ales, un tablou de la şcoala din sat, pictat de un autor necunoscut. Tabloul cela reda un lan de grâu auriu dintre spicele căruia, asemeni unor picăţele firave sinilii, zâmbeau la soare mici albăstrele. La marginea lanului pestriţ o copilă îşi potrivea pe cap coroniţa tivită cu acele picături de cer azuriu.

Tentată de frumuseţea picturală, alergam în zilele de vară cu fetele în câmp, împleteam coroniţe... Iar când rămâneam singură, ieşeam în marginea satului cu penelul în mână şi bucata de pânză întinsă pe rama meşterită de tata. Încercam atunci să înveşnicesc fiorul de aur al lanului de spice. Şi acum vara, când grâul dă în pârg, mă opresc la marginea valurilor sidefii şi culeg câte un bucheţel de albăstrele. Ce pitoreşti sunt colinele noastre!  La vârsta aceea visam şi eu să asaltez altitudinile artelor plastice, purtam în suflet, mi se părea, o dragoste nestinsă de tumultul peisajelor de codru de la noi. Poate că această dragoste s-a încarnat atunci, demult, în firea mea fragedă, când savuram peisajul de pe tabloul pictorului necunoscut şi mă visam şi eu la o şcoală de arte cu penelul în mână.

Poate dragostea aceea m-a făcut, până la urmă, să devin inginer-agronom şi să nu-mi părăsesc baştina, iar acum sunt alături de familie, de săteni, de frumoşii codri. Paulina se dedă contemplaţiei şi-mi întinde o pâine împletită, fierbinte, cu floricele crestate pe ea. Iată tabloul ei de azi!  Ce pâine frumoasă şi gustoasă zămislesc gospodinele de aici! Iar floricelele pictate cu atâta migală îi amintesc, probabil, fermierei de picăţelele de cer azuriu rătăcite în vâltoarea spicelor de aur de pe tabloul din şcoală! Cine ştie? Acest vis dulce, ce sălăşluieşte demult în inima ei, Paulina nu-l destăinuie nimănui...

Andrei MOROŞANU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 MAI 2010

Vizualizari: 705



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI