Imprimati articolul

„O zi de panică şi de durere“

Începutul lunii iunie a anului 1940 aduce asupra României nori negri. Luând cuvântul în Parlamentul ungar, prim-ministrul Pál Teleki declara că Tratatul de la Trianon e anulat şi că toate schimbările teritoriale create pe baza lui trebuie modificate. La Sofia, mii de manifestanţi ocupă străzile până când regele Boris se angajează că va „recăpăta“ Dobrogea (nu sudul provinciei, n.n.).

Comuniştii în cârdăşie cu minoritarii

La rândul lor, sovieticii finalizează ultimele pregătiri pentru ocuparea Basarabiei. Coloana a V-a, comuniştii şi unii minoritari erau pregătiţi. Într-un raport contrainformativ al Marelui Stat Major se consemnează: „Membrii partidului comunist şi unii minoritari din Basarabia au fost înştiinţaţi de agenţii sovietici cu mult timp înainte de ultimatum. Ei aveau ca sarcină să intensifice propaganda prosovietică, să confecţioneze steaguri roşii, pancarte cu lozinca «Trăiască armata sovietică!» cu care să întâmpine şi să hăituiască trupele române şi coloanele de refugiaţi“.

Într-un alt raport este menţionat faptul că „la Komintern au fost chemaţi M. Scovorţov şi I. Morgenstern, membri ai secretariatului PC din România, respectiv din regionala din Basarabia – care au prezentat rapoarte despre capacitatea de luptă”. Acestea şi multe altele paralel cu deplasarea spre Nistru a unor uriaşe efective militare.

Ultimatumul ruşilor

Pe 26 iunie, la orele 23, Gheorghe Davidescu, ministrul României la Moscova, este chemat la Kremlin, unde Molotov, comisarul cu afaceri externe, îi remite ultimatumul prin care România trebuie să cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei, conform unei hărţi anexate la nota ultimativă. Sovieticii aşteptau răspunsul în 24 de ore. Ministrul român a încercat în zadar să explice lui Molotov - cu argumente istorice, etnografice şi politice – lipsa de temei a unei astfel de cereri şi a protestat împotriva procedeului ca o chestiune atât de gravă să fie rezolvată în câteva ore, fără să fi făcut obiectul unei discuţii prealabile între Uniunea Sovietică şi România. Spusele ministrului român nu au avut niciun efect, Molotov contând pe efectul loviturii de forţă.

După un scurt preambul istoric în care se afirma că în 1918 România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desprins din teritoriul ei Basarabia „populată în principal de ucraineni“, Rusia nu s-a împăcat niciodată cu această situaţie şi acum, când slăbiciunea militară a URSS a devenit de domeniul trecutului, iar situaţia internaţională nouă cerea rezolvarea litigiilor trecute, URSS cere înapoierea Basarabiei către Uniunea Sovietică, împreună cu acea parte a Bucovinei care e populată de ucraineni, cedarea acesteia din urmă reprezentând şi un mijloc de despăgubire pentru pagubele pricinuite Rusiei, prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia. La încercările făcute mai târziu de Gafencu, devenit ministru al României la Moscova, de a-l convinge pe Molotov să repare această greşeală, liderul sovietic a refuzat, răspunzând că „este un fapt împlinit“, asupra căruia nu se poate reveni.

Fatidica zi de 27 iunie

Nota cerea ca răspunsul României să parvină Moscovei în decursul zilei de 27 iunie.
„Această dată a fost, spune Constantin Kiriţescu, o zi de panică şi de durere, însăşi ideea Unirii, realizată cu atâta jertfă, apărea primejduită.“ În faţa gravei situaţii, Regele a convocat pe 27 iunie un Consiliu de Coroană care s-a ţinut la amiază şi un al doilea între orele 10 şi 12 noaptea. Discuţiile au fost extrem de dure. Adresându-se regelui, N. Iorga l-a apostrofat: „Pregătirea armatei a fost lăsată pe seama Majestăţii Voastre; cum se face că suntem dezarmaţi? Ce s-a făcut cu sumele imense adu­nate din impozite speciale, împrumuturi şi subscripţii?“

S-a încercat, fără rezultat, apelarea la sprijinul Germaniei şi Italiei, iar regele a supus la vot acceptarea sau respingerea ultimatumului sovietic. Până la urmă, guvernul român s-a declarat „gata să procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la discuţia amicală şi de comun acord a tuturor propunerilor emanate de la guvernul sovietic“ şi a propus ca delegaţi ai celor două guverne „să se întrunească spre a găsi soluţiile capabile să creeze relaţii trainice şi de bună prietenie între URSS şi România.“ Moscova a răspuns în cursul nopţii de 27–28 iunie: propunerea de negociere a fost respinsă, iar guvernul român trebuia ca, în decurs de patru zile, începând din 28 iunie, ora 14, să cedeze teritoriul Basarabiei şi nordul Bucovinei.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2010

֩ Comentarii