Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Nu întotdeauna hrana este o binefacere

• Invitatul din acest număr al rubricii „Iarba verde de acasă“ este o persoană specială.
Este vorba despre profesorul universitar dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti.

Suntem ceea ce mâncăm

G.V.: Oamenii cred că pe vremuri mâncam mult mai natural. A fost mai bine şi acum e mai rău sau nu s-a schimbat nimic?

G.M.: Ar trebui să judecăm lucrurile uitându-ne la istoria apariţiei fiinţei umane. Acum câteva milioane de ani, când a apărut, omul era vânător-culegător. Pentru a-şi procura hrană el vâna sau culegea diverse fructe şi rădăcini. În acea perioadă, omul avea în structura dietei sale peste 600 de specii de plante şi animale, deci o varietate enormă. Astăzi această varietate s-a restrâns drastic, odată cu apariţia agriculturii, acum 10.000-15.000 de ani. Agricultura l-a sedentarizat pe om pentru că acesta nu a mai fost nevoit să alerge şi să fie preocupat în permanenţă de procurarea hranei.

Când era vânător, consuma 3.800-4.000 de calorii pe zi, dar pentru a-şi procura această hrană depunea efort fizic, astfel încât ardea cam 2.800-3.000 de calorii. Astăzi mâncăm tot cam pe atâta, dar nu mai ardem nici măcar 100 de calorii pentru că suntem sedentari. Nu numai alimentaţia este importantă, ci şi stilul de viaţă. Iată că secretul prevenţiei bolii şi al unei vieţi lungi de calitate constă în îmbinarea mai multor factori care alcătuiesc stilul de viaţă activ.

Sigur, aşa cum spuneaţi, lucrurile s-au complicat şi mai mult în ultima sută de ani, când agricultura a devenit şi mai intensivă, iar procesarea alimentelor a fost din ce în ce mai sofisticată şi chiar a schimbat compoziţia acestora. Ele au început să fie poluate de activităţile umane. Până la momentul de faţă se pare că omul a inventat 300.000 de substanţe chimice care nu existau în mediul înconjurător şi care, din păcate, ajung şi în hrana noastră.

Teama de E-uri

G.V.: Ce sunt E-urile şi de ce a apărut această groaznică teamă de ele?

G.M.: Sunt aditivi alimentari codificaţi cu litera E pentru Europa şi urmaţi de un număr format din trei sau patru cifre. E-urile pot fi substanţe naturale sau chimice de sinteză şi sunt utilizate tot mai intensiv pentru că alimentele trebuie să aibă o conservabilitate cât mai mare. Pentru a imprima hranei un gust puternic, plăcut s-au creat aşa-zisele substanţe de potenţare a gustului. La fel, pentru a preveni efectele oxidărilor, a râncezirii se folosesc mulţi aditivi alimentari. În total sunt peste 20 de categorii de aditivi alimentari, cu funcţii tehnologice şi senzoriale diferite.

G.V.: Cât de rău ne pot face aceste substanţe?

G.M.: Fiecare trebuie judecat în parte şi în contextul interferenţelor lor. Din păcate, toxicitatea acestor aditivi este privită simplist, pentru că nu toţi aditivii sunt studiaţi sub toate aspectele toxicologice pentru a fi declaraţi admişi.
Mâncăm coloranţi, stabilizatori,
conservanţi...

G.V.: Mergem în supermarketuri, ne iau ochii coloranţii, simţurile olfactive sunt de-a dreptul mângâiate de arome şi, de fapt, acolo sunt otrăvuri.

G.M.: Sarcina de supraveghere revine Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA). Sigur că fiecare stat are entitatea lui însărcinată cu asigurarea calităţii şi siguranţei alimentare, numai că nu se pot face analize şi nu se poate realiza o monitorizare globală a alimentelor. Asta ar însemna bani foarte mulţi, infrastructură de laborator enormă, pe care nu ni le putem permite. Din păcate, pot scăpa şi chiar se întâmplă să scape alimente care pot avea potenţial dăunător asupra sănătăţii noastre.

Pe lângă coloranţi, mai sunt introduşi într-un aliment şi antioxidanţi, substanţe de îngrăşare, conservanţi şi stabilizatori. Şi iată că, în decursul unei zile, nu consumi numai un aliment, ci mai multe care vin cu E-uri şi nu se ştie cum interacţionează între ele. Din păcate, suntem printre primele ţări din Uniunea Europeană ca număr de bolnavi de diabet şi cancer, ambele boli fiind determinate de alimentaţie.

OMG-ul, o entitate complet nouă

G.V.: Acum este în dezbatere la noi acea interdicţie de a cultiva OMG-uri. Ce se ştie, ce nu se ştie? Ce este adevăr şi ce e legendă în această problemă?

G.M.: La momentul acesta, domeniul OMG-urilor se află într-o incertitudine ştiinţifică şi de aceea operează principiul precauţiei. Un OMG, fie el bacterie, plantă sau animal, este o entitate nou creată de om, ea nu a existat înainte pe pământ şi acum a luat naştere prin tehnicile ingineriei genetice moderne.

Să luăm un exemplu concret: porumbul modificat genetic BT rezistent la sfredelitor este de fapt o plantă care conţine informaţie genetică de la o bacterie Bacillus Thurengiensis şi care este mortală pentru acest dăunător. Ea este introdusă în celula plantei, iar porumbul devine astfel o plantă pesticid, care produce această toxină puternică şi, în momentul în care viermele o consumă, moare. În mod natural nu există acest porumb-bacterie. Este devreme pentru a trage o concluzie definitivă asupra efectului advers pe care l-ar putea avea OMG-urile asupra mediului înconjurător şi asupra sănătăţii umane. El nu a fost dovedit, dar nici nu îl putem exclude.

Avem copii mai bolnavi decât părinţii

G.V.: Mai poate fi inventat ceva în acest domeniu al alimentelor noastre?

G.M.: Sigur că se mai poate, numai că, din păcate, de referinţă rămâne alimentul natural integral. Nu este normal să consumăm doar fructe şi legume, dar ele trebuie să ajungă măcar la 400 de grame pe zi, în contextul în care trebuie să consumăm şi cereale integrale, proteină vegetală din nucifere şi leguminoase şi proteină animală din carne.

Din nefericire, mă văd obligat să recunosc că, la ora actuală, suntem prima generaţie ai cărei copii sunt mai bolnavi decât părinţii.

G.V.: Se face mult caz, de regulă, de programele medicale, de tratarea bolilor. Nu cumva trebuie să facem şi mai mult caz de sănătatea lanurilor, livezilor, a tuturor surselor şi resurselor noastre alimentare?

G.M.: Sănătatea noastră porneşte de la sănătatea solului, a apei, aerului, de la corecta procesare a alimentelor, de la buna distribuţie şi păstrarea lor. În ţările dezvoltate, astăzi se pune accent pe prevenţia bolii prin stil de viaţă sănătos. Este mult mai benefic, mai inteligent, mai raţional şi mai ieftin să prevenim, iar prevenţia bolii începe cu sănătatea alimentelor.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 4, 16-28 FEBRUARIE 2009

Vizualizari: 625



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI