Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Nicio păşune fără sare!

Odată cu ieşirea la păşune, necesarul de sare (NaCl) al animalelor se măreşte datorită creşterii producţiei de lapte şi eliminării unor cantităţi însemnate prin acest produs, dar şi prin transpiraţie. Având în vedere acest aspect, la păşune principala sursă atât pentru Na, cât şi pentru Cl este sarea obişnuită, ea fiind necesară tuturor animalelor, dar în special erbivorelor. Aceasta, deoarece Cl împreună cu Na au un rol fundamental în menţinerea balanţei hidrice a organismului, intervenind, de asemenea, în reglarea echilibrului acidobazic, precum şi a excitabilităţii neuromusculare.

Raţia zilnică

Se consideră că pentru o vacă de 500 kg este necesară o cantitate de 25 g NaCl pentru întreţinerea funcţiilor vitale şi 2 g pentru un litru de lapte produs. S-a demonstrat că asigurarea unei raţii zilnice de 60 g NaCl este suficientă în cazul unei producţii anuale de peste 6.000 litri de lapte. În general, necesarul de NaCl diferă ca valori medii şi se exprimă în grame pe cap şi zi, variind pe specii şi vârste astfel: bovine – 10-95 g; ovine – 2-10 g; porcine 3-10 g; cabaline 10-80 g.
Pentru păsări şi iepuri, normele de sare se exprimă în procente din structura nutreţului combinat, ele fiind următoarele: păsări 0,15-0,30%; iepuri 0,20%.
Sarea este cel mai ieftin ingredient alimentar, cercetările demonstrând că un nivel de 0,5% din raţie este adecvat pentru orice nivel al producţiei de lapte, dacă nevoile energetice au fost pe deplin acoperite.

Pentru animalele întreţinute la păşune, în special vaci de lapte şi ovine, protecţia împotriva deficienţei de sare poate fi asigurată prin administrarea la discreţie, sub formă de bulgări pentru lins. Aceştia se pun în iesle, atunci când există amenajate tabere de vară, sau direct pe păşune, pe suporturi speciale, astfel încât să fie tot timpul la dispoziţia animalelor.

Impactul biologic şi economic

Raţiile cu un nivel scăzut de NaCl, sub 0,25%, au redus sporul în greutate corporală şi au micşorat apa totală din organism. Carenţa primară în NaCl apare mai frecvent la animalele în lactaţie, din cauza pierderii elementelor respective prin lapte. Dar sindromul carenţei cloruro-sodice poate apărea şi secundar la animalele cu diaree, vomă sau la cele cu nefrite. La bovine, neasigurarea sării se manifestă prin inapetenţă, ochi fără luciu, privire ştearsă, păr aspru, pierderi în greutate şi scăderea producţiei de lapte.

În deficienţele mai puţin severe, primul semn este dorinţa pentru sare, manifestată prin lingerea asiduă a pietrelor, pereţilor sau a transpiraţiei altor animale. În fazele avansate apar tremurături continue, mers nesigur şi, în final, moartea. Neglijarea surselor de sare şi apă creează oilor la păşune stări de nelinişte, stresul acesta reducând consumul de masă verde şi implicit producţia.

Atenţie la îngrăşăminte!

Când se aplică fertilizări intense cu potasiu sau azotaţi, trebuie asigurate mijloace suplimentare de creştere a ingestiei de sare de către animale, deoarece un exces de K în hrană atrage după sine şi o eliminare crescută de Na pe cale urinară.
În concluzie, aprovizionarea regulată cu suplimente de sare este o condiţie obligatorie în creşterea animalelor atât în perioada de stabulaţie, dar mai ales în timpul menţinerii lor la păşune.

Ing. Bogdan MACOVSCHI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2009

Vizualizari: 3724



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI