Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Nedeia Munţilor, „târg de două ţări“

Pentru trei zile, la Fundata, judeţul Braşov, românii de pe ambii versanţi ai Carpaţilor au asistat la un autentic spectacol pastoral prilejuit de cea de-a 43-a ediţie a Nedeiei Munţilor.

Lumea Satului  a descoperit cel mai vârstnic spectator la evenimentul organizat de Primăria Fundata şi Ministerul Turismului şi Dezvoltării Regionale: Maria Voicu, nimeni alta decât mama fostului ambasador al României la Bangkok, profesorul Ioan Voicu.

„Nedeia Munţilor este o sărbătoare atestată documentar în anul 1373. Este importantă conservarea tradiţiilor pentru a nu ne pierde rădăcinile. Acesta este unul dintre aspecte, iar celălalt este de natură comercială, de care beneficiază localnicii prin vânzarea de produse tradiţionale sau meşteşugăreşti“, Marian Pâtea, primar comuna Fundata, judeţul Braşov.

Platoul „Pe Muchie“, splendidul cadru natural ales pentru a găzdui, în premieră, tradiţionala sărbătoare pastorală a Fundatei, Nedeia Munţilor, a fremătat la mijloc de Cuptor la auzul baladelor cu iz istoric, a vibrat la vederea reînvierii jocurilor pastorale tradiţionale precum buduna, ţurca ori şorecarul şi a tresăltat la demonstraţiile meşterilor populari ori ale ciobanilor de la stâna improvizată ad - hoc.

Încă de la parada festivalului Nedeia Munţilor, când feciori şi fete îmbrăcaţi în straie populare au coborât triumfal din munte, conduşi de starostele Fundatei, Marian Pâtea, locul a fost atins de magie.

După spectacolul de dansuri şi cântece populare ale unor formaţii precum Ansamblul „Plaiurile Dumbrăviţei“ din Dumbrăviţa, Ansamblul „Mărginimea“ din Jina, Ansamblul „Sub cetina bradului“ din Fundata, Ansamblul „Muguraşii Râşnovului“ din Râşnov, Ansamblul „Poarta Dorului“ din Bran, au urmat reprezentaţiile Corinei Dragomir, Marianei Anghel şi Vetei Biriş. Concomitent au avut loc demonstraţii ale meşterilor populari, jocuri pastorale tradiţionale, cursuri de dansuri populare, „târgul de două ţări“, dar şi acţiunea „Să fii cioban pentru o zi“.  Nu au lipsit nici standurile de prezentare a localităţilor invitate.

Duminică, spectacolul folcloric i-a avut ca protagonişti pe Cristian Pomohaci, Cristina Turcu Preda, Valeria Arnăutu, Daniela Cernea, Ansamblul „Oraţia“ din Podul Dâmboviţei, Ansamblul „Somnitorii Runcului“, din Runcu, Ansamblul „Mugurelu“, Ansamblul „Flori de măr“, din Poiana Mărului.

În programul sărbătorii Nedeia Munţilor 2011 au mai fost incluse simpozionul „Fundata. Istorie şi Tradiţie“, vizionarea unui film documentar despre tradiţiile pastorale româneşti şi hora satului.

Măicuţă bătrână, cu dor de feciorul diplomat

Una dintre imaginile cu valoare de simbol care au întregit tabloul din acest an al Nedeiei a fost aceea care a întruchipat o bătrână stând într-o cerească cuminţenie în faţa unei case vechi, situată în valea ce străjuieşte platoul „Pe Muchie“ privind la scena aflată hăt, în zare. Bătrâna, Maria Voicu, are aproape 90 de ani, iar casa din lemn, mai tânără cu zece ani, este „zestre de la mama“. Cu lacrimi în ochi, privea şi se minuna.

„Nu m-am mai putut duce la Nedeia, pe podul Giuvelei, unde se ţinea până anu' trecut, de vreo 3 - 4 ani. M-au lăsat puterile. Şi acum a venit Nedeia la noi“, a grăit bătrâna, cu mintea încă foarte ageră. De la ea am aflat că în perioada interbelică sărbătoarea se organiza de Ziua Eroilor la „vamă“, acolo unde se află monumentul ridicat în memoria colonelului Gheorghe Poienaru Borda, primul ofiţer român ucis de armata austro-ungară, prilej cu care se cântau melodii dedicate ostaşilor români morţi în războiul de reîntregire, dar şi că, pe timpul comuniştilor, a luat numele de Nedeia, la manifestare participând reprezentanţi din două judeţe, Argeş şi Braşov.

Marele jar din inima bătrânei nu era însă amarul vieţii din munţi, ci dorul de băiatul cel mare, Ioan Voicu, fost ambasador al României la Bangkok. „Nu l-am mai văzut de doi ani. L-am dat de tânăr la stat, la comunişti, că era deştept şi nu-l puteam ţine la şcoală. A învăţat cinci ani la Moscova, apoi a plecat la Geneva. Acu' e în Thailanda, profesor“, a mărturisit, printre lacrimi, bătrâna.

„Viaţă de ocnaş“

Raiul dăruit de natură localităţii situate la mijlocul distanţei între Bran şi Rucăr, la o altitudine de 1.304 m, a fost totodată şi calvar pentru cei care s-au încumetat să trăiască acolo, între Bucegi şi Piatra Craiului. „O viaţă ca de ocnaşi. Aduceam apă cu spinarea, tocmai de la Fundăţica, vreo 2-3 km. A fost o viaţă chinuită la noi între munţii ăştia, viaţă ca de pustnici. Suntem căliţi cu necazurile, cu frigul, cu toate“, zice nonagenara, care are o pensie de urmaş de nici 400 lei, dintre care 150 de veteran (soţul, decedat în urmă cu 8 ani, la vârsta de 93 de ani, a fost decorat cu Ordinul Bărbăţie şi Credinţă).

Camelia MOISE
LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2011

Vizualizari: 1315



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI