Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Modelele care au pervertit societatea românească

Interviu cu Raluca Turcan, preşedintele Comisiei de Cultură, Mijloace de Comunicare în Masă şi Culte de la Camera Deputaţilor

Mirajul sticlei luminoase

– E nevoie de modele în socie­tatea în care trăim pe care, din păcate, tinerii şi le iau ori din lumea show bizului, ori din lumea televiziunii care e ca un miraj. Puţini sunt cei care privesc către femeia om politic, către oamenii de ştiinţă sau scriitori. Cum facem să schimbăm puţin lucrurile?

– Cu această întrebare pot spune că răscoliţi cuţitul în rană din două puncte de vedere. În primul rând, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru Cultură, am încercat să port nenumărate discuţii cu reprezentanţii radio şi tv despre cum să facem să promovăm cultura astfel încât, chiar dacă sunt posturi private, să aibă şi audienţă, pentru că asta caută ele în permanenţă. Publicul cere lucruri uşoare, uneori frivole, difuzorii oferă aşa ceva şi la un moment dat ajungem la un cerc vicios în care se dă ce se cere şi se cere ceea ce educi oamenii să ceară. Încă nu am găsit un răspuns şi dacă ar fi să-l mai caut cred că aş ajunge la familie şi la rolul acesteia.

În societatea de astăzi foarte mulţi oameni uită să mai fie părinţi, să-şi asculte şi să-şi înţeleagă copiii, să le arate diferenţa dintre modelele reale şi cele superficiale promovate la televizor şi care ne invadează zilnic viaţa. Din această lipsă de preocupare părinţii ajung să-şi mutileze comportamental copiii. Familia este dominantă şi mă bucur că a trecut această lege a educaţiei în care se pune mai mult accent pe colaborarea între părinte şi profesor tocmai pentru a creşte rolul familiei în educaţia şcolară a copilului. Programa se stabileşte de către aceştia de comun acord, copiii sunt evaluaţi permanent nu pentru a li se da note, ci pentru a vedea unde sunt vulnerabili şi pentru ca părintele să-şi susţină copilul.

Politicianul - raţional sau panglicar?

– Societatea noastră e bolnavă, ea trebuie cumva vindecată. Vedeţi, dacă şi în activitatea politică corectitudinea ar fi linia de căpătâi eu cred că lucrurile ar sta altfel. Dar când un tânăr alegător vede că un deputat, un om politic are cătuşele la mâini, din momentul acela în el cred că se scufundă o lume. Vedeţi acum câţi tineri părăsesc ţara pentru că nu se regăsesc şi nu au niciun sprijin în societatea în care trăiesc.

– E greu pentru oamenii politici să reuşească şi nici nu poţi să pui în cârca lor toate problemele societăţii a cărei oglindă sunt chiar ei. Să nu uităm că foarte mulţi oameni care nu ştiu să citească sau care stau de dimineaţă în birt şi aşteaptă banii de la stat se duc şi votează. Mie mi-e greu să cred că unii oameni, care sunt dispuşi să primească un ajutor social de nevăzător, dar au permis de conducere, vor pune ştampila pe un om raţional şi serios în detrimentul unui panglicar. În politică există foarte mulţi oameni care au ajuns doar să se căpătuiască.

Oamenii politici reflectă şi ei societatea care îi propulsează acolo şi de aceea este o schimbare care trebuie să meargă umăr la umăr. Societatea trebuie să crească, iar odată cu ea, şi valoarea oamenilor politici. Aici aş vrea să mai fac un comentariu legat de modul în care oamenii decid să intre în politică. Există persoane care au decis să facă acest lucru pentru că au văzut că deputatul X a intrat sărac şi brusc a ajuns să deţină zece terenuri şi patru vile, pentru că au văzut că există o supapă care nu se închide niciodată, aceea a banilor publici şi, dacă te comporţi bine, ai acces la această comoară. Şi atunci oameni dintre aceştia, care au astfel de modele, pervertesc întreaga clasă politică şi anulează dorinţa celor care au ales să intre pentru a face bine. 

Instituţie românească, staroste străin

– Am vorbit mai devreme despre radioul şi televiziunea publică şi revin la acest subiect pentru că se pune la cale o nouă lege care le priveşte şi care a şi trecut tacit de unele bariere din Parlament. Aceasta ne-a trezit interesul, dar mai ales nelămurirea atunci când am auzit că se caută conducere străină. 

– Eu cred, aşa cum am mai spus, că politica se face pe proiecte. Unul dintre proiectele pe care mi le-am asumat în politică a fost să schimbăm o lege veche în baza căreia funcţionează atât radioul cât şi televiziunea. Dar să o schimbăm astfel încât aceste două instituţii să se apropie de oameni, să funcţioneze mai flexibil, să devină eficiente din punct de vedere financiar, dar în primul rând să-şi respecte misiunea pe care o au în societate. Am încercat în acest sens să elaborăm o nouă lege, dar nu am reuşit pentru că am aflat că politicienii, indiferent unde se află, preferă ca aceste instituţii să funcţioneze greoi tocmai pentru a le folosi când au nevoie.

Această lege care a trecut de Camera Deputaţilor, cu toate că noi la Comisie am respins-o, a fost făcută pe picior, ca să nu o cataloghez altfel. Un coleg din Parlament s-a gândit că dacă vine cineva din afară să ne conducă am rezolvat pro­blema. Sper ca acest proiect să fie respins şi să nu ajungem să aducem pe cineva din afară pentru că de fapt trebuie redesenat întregul mod de funcţionare a acestora şi să corectăm hibele. Dar în primul rând trebuie redefinit rolul lor în societatea românească.

Biserica trebuie să-şi redescopere menirea

– Ce alte acţiuni mai derulaţi de pe acest post pe care îl ocupaţi?

– Un alt proiect la care ţin foarte mult şi care aş dori să mă definească ca om politic este acela al parteneriatului între stat şi culte, în ideea de a oferi asistenţă socială şi a îndemna cultele să se apropie de oameni, mai mult prin misiunea lor socială, deşi cea spirituală este şi ea la fel de importantă. Dar de multe ori cultele uită să vină şi cu această a doua menire pe care o au, aceea de a ajuta oamenii. Noi, de exemplu, suntem căutaţi adesea de mulţi reprezentanţi ai cultelor care ne solicită bani pentru biserici, fundaţii etc. şi de fiecare dată îi întreb dacă derulează vreun proiect social pentru comunitatea respectivă.

Dacă banii ajung la biserica respectivă ei se regăsesc cumva şi într-o formă de ajutorare socială. De multe ori răspunsul a fost negativ şi atunci am încercat să corectez acest lucru şi să-l impun printr-o lege. Dacă creăm biserici, să creăm în jurul lor şi centre de asistenţă socială, centre de zi pentru copii, centre în care oamenii să-şi regăsească echilibrul, alinarea. Biserica trebuie să devină un refugiu unde oamenii primesc sprijin spiritual şi social. Mi-aş dori ca lumea să se solidarizeze şi să înţeleagă că într-o perioadă în care ţării îi este greu trebuie să găsim toate pârghiile prin care instituţiile de bază pot să se alăture oamenilor.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2011

Vizualizari: 679



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI