Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Meşterii artişti din Grumăzeştii Neamţului

Siliţi să-şi agonisească cele necesare traiului altfel decât prin lucrul pământului mai puţin roditor aici, locuitorii comunei nemţene Grumăzeşti s-au făcut cunoscuţi prin hărnicia şi iscusinţa lor ca meşteşugari.

O comună de meseriaşi

Cândva, ne spune domnul prof. Constantin Mătasă, primar al localităţii din 1990, fiecare din cele şase cătune ale comunei era specializat în ceva. Unii fabricau stofa de sumane, alţii erau croitori etc., toate acestea fiind oferite celor interesaţi în iarmarocul unde, zâmbeşte domnul primar, a încercat să vândă pupăza din tei Nică al lui Ştefan al Petrei din satul vecin, Humuleşti.

Tăvălugul civilizaţiei a făcut ca mai toate acestea să dispară. Acum meşteşugarii din Grumăzeşti sunt cunoscuţi prin căciulile tradiţionale, dar şi prin cele care urmează ultima linie a modei cu care sunt prezenţi la toate târgurile de profil din ţară şi, e păcat, subliniază unul dintre meşteri, Constantin Atasiei, că nu există posibilitatea ca marfa lor să fie cunoscută peste graniţă. Cu siguranţă vor avea succes.

Formatorii de şcoală

Mai puţin ştiuţi de publicul larg, dar apreciaţi şi peste hotare, sunt sculptorii, adevăraţi artişti, care de trei generaţii împodobesc, prin truda mâinilor şi a sufletului lor, bisericile ortodoxe din ţară şi străinătate.

Începutul a fost făcut în urmă cu câteva zeci de ani de doi fraţi: Ionică şi Vasilică Răzmeriţă, care şi-au dedicat viaţa acestei îndeletniciri. Ajutaţi şi de boierul locului, celebrul etnolog Aristide Caradja, care le-a adus albume şi vederi din marile biserici ale lumii, fraţii Răzmeriţă – adevăraţi formatori de şcoală – au avut ucenici care, la rândul lor, le continuă opera; între aceştia şi Ionuţ Hanter (foto).

O parte din suflet

„M-am trezit în talaş şi rumeguş, îşi aminteşte domnul Hanter, tata fiind sculptor la celebra, altădată, fabrică de mobilă din Târgu-Neamţ.“

A venit Revoluţia şi cei din familia Hanter şi-au luat soarta în propriile mâini. De mai bine de 15 ani, de la micul atelier din Grumăzeşti pleacă spre bisericile din ţară, dar şi din străinătate mobilier pentru lăcaşele de cult, adevărate opere de artă. „Am împodobit cu ceea ce lucrăm aici, povesteşte Ionuţ Hanter, multe biserici. Iconostasele sculptate de noi împodobesc acum biserici ortodoxe din Italia, Suedia, Bulgaria, Statele Unite şi nu numai.“ Tânărul meşter, neabătându-se de la tradiţii, pictează şi icoane. Nu sunt puţine întretăieri de drumuri care sunt vegheate de troiţele ieşite din dragostea de frumos a tânărului artist din Grumăzeşti.

Stejarul şi teiul constituie materia primă. Uscate natural – stejarul se usucă un centimetru pe an –, ajung pe bancul de lucru. Pe suprafaţa scândurii se trasează un desen, apoi, cu ajutorul unei dălţi din cele câteva sute, meşterul adânceşte desenul şi astfel, încetul cu încetul, vor apărea stâlpii sculptaţi care mărginesc uşile împărăteşti, iconostasul, toate celelalte elemente care fac din fiecare lăcaş de cult ortodox un unicat.

Aflăm că fiecare dintre aceste lucrări începe cu o vizită la respectiva biserică. Meşterii fac un proiect şi apoi începe lucrul, care poate dura două-trei luni sau un an-doi. „Cred că, subliniază tânărul sculptor, putem vorbi de un stil de Grumăzeşti care nu se abate de la legile vechi ale sculpturii bisericeşti ortodoxe.“

– Vă consideraţi un artist?

– Nu, e poate prea mult spus, dar să ştiţi că în fiecare din aceste sfinte lăcaşuri noi punem, şi nu spun o vorbă mare, o parte din sufletul nostru.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2011

Vizualizari: 785



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI