Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Meditând la zicala românului

La urma urmei, susţine un reputat sociolog, este bine să rezolvi orice problemă economică. Ai nevoie doar de bani. Şi aşa şi este. Priviţi în ograda noastră! Cei cu aplomb  – cu impertinenţă adică – au reuşit. Cine şi cum le-ar fi putut rezista? Şmecheria e veche de când lumea Politicienii, mai mari ori mai neînsemnaţi, se înfruptă, deopotrivă, din visteria ţării, folosind fel şi fel de tertipuri.

Comenzile de stat, afacerile garantate într-un fel sau altul de acesta umplu dincolo de refuz buzunarele oamenilor politici ai zilei. În fapt, acestora nu le scapă nici măcar capitalul bancar, fie el şi privat. Deşi „în criză“, orice bancher este gata să-şi pună la dispoziţie trezoreria când e vorba de potenţaţi fiindcă – nu-i aşa? – doar aceştia pot jongla cu legislaţia ţării încât, ca la noi, la români, o mână să spele pe alta. Şi, din acest punct de vedere, beizadelele României sunt un model.

Raţia de hrană, precum munca

Pe noi, pe oamenii de rând adică, ne preocupă cel mai adesea, ne obsedează chiar, cum se zice, „pâinea noastră cea de fiecare zi“. Coşul zilnic, o invenţie economică modernă dar al naibii de veche, cheltuiala cu traiul şi mălaiul în nevoie perpetuă probează, fără putinţă de tăgadă, că, în ceea ce ne priveşte, muncim precum în fabula cu racul, broasca şi o ştiucă. Fiecare trage adică în direcţia în care-l duce capul. Jocul „de-a baba oarba“ a devenit la noi sport naţional, haosul definind sintetic şi usturător politica românească. Ori, nu zice românul, unde nu-i cap, vai de picioare.

Ne lipseşte, aşadar, întâi şi înainte de toate capul, vârful de lance. De aici dezastruoasele realităţi din toate domeniile. Nu ne iese mai nimic. Că este aşa o probează şi un recent studiu, al „coşului zilnic“ aşa cum vă ziceam. Să luăm în calcul, fiindcă tot am amintit de ea, pâinea. Între alimente, s-a observat, la români consumul de pâine reprezintă grosul coşului de cumpărături zilnice. Peste 30%! Ei bine, pentru a-şi putea cumpăra 1 kg de pâine, românul trebuie să muncească 27 de minute. În Ungaria însă numai 15 minute.

În Cehia 12 minute, în Slovenia 10 minute. Uşor de constatat, de vină este, în primul rând, aşa cum vă ziceam, modul, felul în care se munceşte în fiecare dintre ţările amintite. Şi mai e ceva! În vreme ce Europa dezvoltată bagă în hambare, în ultimii ani, chiar şi opt tone de grâu de pe fiecare hectar, la noi „recordul“ nu depăşeşte 3 tone. Carul este înţepenit pe acelaşi drum strâmb Ce vreau să zic cu asta? Că, în ceea ce ne priveşte, nici după două decenii de democraţie virtuală n-am reuşit să scoatem carul la drum drept.

Politica iluzorie a unor guverne formate la întâmplare, cu programe în care agricultura e fruntea cozii, ne-a împins în colaps economic. Pariul cu poate cel mai important sector al economiei româneşti a fost pierdut, rând pe rând, în cei aproape douăzeci de ani de economie capitalistă. Şi, se înţelege, nu anotimpurile politice ori cele dăruite de bunul Dumnezeu sunt de vină ci, hai să-i zicem şi aşa, originalitatea democraţiei dâmboviţene.

Gh. VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.20, 16-31 OCTOMBRIE 2009

Vizualizari: 618



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI