Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

MakhteschimAgan îşi serbează majoratul

...în România, pentru că firma-mamă cu sediul în Israel fiinţează de mult mai multă vreme.
MakhteschimAgan România SRL îşi desfăşoară activitatea aici din 1991, dar prezenţa firmei printre fermierii români datează de mai bine de 30 de ani, perioadă în care a figurat printre principalii furnizori de pesticide pentru agricultura ţării noastre.

Cum a evoluat şi, mai cu seamă, ce strategie de dezvoltare a adoptat pentru viitor, am încercat să aflu de la managerul general al firmei, domnul Elizei FRUMERMAN, care a avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări în exclusivitate pentru revista noastră.

– Vă aflaţi, domnule director general, de un an aici, după o perioadă în care v-aţi ocupat de irigaţii în cadrul unui kibutz din ţara dumneavoastră de origine, apoi de afaceri în Africa. Cum vi se pare România, hai să-i spun, agricolă?

– Este o ţară minunată, cu mari rezerve, dacă ne referim la agricultură, şi cu oameni deosebiţi, capabili să se organizeze şi să muncească foarte bine în orice condiţii. Şi când spun asta mă refer la resursele financiare limitate şi la dotarea tehnică încă precară. Am lucrat mai bine de zece ani în Africa – în Tanzania şi Uganda – două ţări total diferite atât ca potenţial agricol, cât şi ca mod de a percepe mediul de afaceri. Au pământ bun, dar insuficient valorificat. Sunt fermieri care folosesc tehnologii agricole de ultimă oră, dar şi din categoria celor care se rezumă la un mod de a utiliza pământul încă rudimentar. Se întâmplă şi în România acest lucru. Încă.

Ţara dumneavoastră are un potenţial agricol deosebit: pământ bun şi multă apă în numeroasele bazine hidrografice, dar, din păcate, neutilizate. E păcat în aceste condiţii să mai vezi cum mari suprafeţe cultivate suferă din cauza secetei. Nu reuşesc să înţeleg de ce nu se investeşte în irigaţii şi tehnologii, pentru că acestea aduc imediat profit, iar investiţiile se amortizează mult mai repede decât în alte domenii.

Vin dintr-o ţară în care într-un an aportul de apă din precipitaţii este de numai 220 mm, faţă de 1.200-1.800 mm şi chiar mai mult în ţările considerate a avea o agricultură puternică. Cu toate acestea, producţiile sunt cele mai mari din lume. Acolo, sub 50 t/ha la cartofi, de pildă, nu se vorbeşte; la porumb zaharat nivelul atinge 30 t/ha, la grâu peste 6.000-7.000 kg/ha, apoi producţiile din zootehnie sunt, de asemenea, la nivel mondial.

Asta în condiţiile în care nu avem suficiente resurse de apă, dar se irigă utilizând cele mai noi tehnici în domeniu, ce asigură economisirea energiei şi a apei, şi se folosesc cele mai noi soiuri, hibrizi şi tehnologii agricole. Dar toate aplicate pe suprafeţe mari, organizate în forme asociative de tip nou, unde se poate face agricultură performantă.

La noi totul este astfel organizat, încât nu se pierde pământ, apă, energie, timp. Întreaga activitate este privită prin prisma performanţei. Nu e performant, se elimină şi se vine cu idei noi, elemente noi. Astfel Israelul îşi asigură consumul intern de produse agroalimentare, dar şi exportă mari cantităţi, ceea ce conduce la o balanţă comercială pozitivă. Asta nu se întâmplă în România.

– Aşadar, se poate, trebuie doar să se şi vrea…

– Aşa este, toată lumea trebuie să ţintească acelaşi lucru, dacă se doreşte performanţă. Atât politicul, cât şi cercetarea şi profesioniştii în domeniu. Iar sprijinul sub formă de subvenţii pe suprafaţă, pe cap de animal etc. trebuie acordat la vreme, atunci când fermierii au nevoie. Este tot un fel de investiţie care poate aduce astfel mari beneficii atât fermierilor, cât şi statului.

– Revenind la obiectivele pe care vi le-aţi propus, cum apreciaţi mediul de afaceri din agricultură, mai ales relaţiile cu fermierii români, şi ce vă propuneţi acum, la 18 ani de la înfiinţare?

– În ceea ce ne priveşte, avem o bună colaborare cu fermierii, cu toţi cei care exploatează pământul. Dar trebuie să recunosc că cele mai confortabile relaţii le avem cu fermierii mari, cu cei care ştiu să facă agricultură. Fără îndoială că oferim produsele noastre tuturor celor care le solicită, mai ales că distribuim şi produse microambalate pentru fermierii cu suprafeţe mici. Avem o reţea de distribuţie bine pusă la punct în toată ţara, iar specialiştii noştri sunt permanent pregătiţi să ofere consultanţă de specialitate. Gândim de-acum să extindem această reţea, să dezvoltăm afacerea astfel încât volumul produselor valorificate să crească semnificativ. Este o promisiune pe care ne-am făcut-o acum, la 18 ani de la înfiinţare în România, cum spuneaţi.

– E o vârstă la care se serbează majoratul...

– Am putea spune şi aşa.

Criza este aproape, iar timpul nu aşteaptă

– Vorbeaţi de forme asociative în agricultură şi punctaţi câteva avantaje. Este o idee care mă preocupă şi pentru asta insist asupra ei. Care este conceptul israelianului privind exploatarea în comun a pământului?

– Nu se poate compara o situaţie cu alta. Este vorba de concepţie, de mentalitate, lucruri care sunt profunde şi cu rădăcini în istoria neamului. Fiecare ţară trebuie să găsească propriile soluţii pentru realizarea anumitor obiective, mai ales când ele sunt de interes naţional.

În ceea ce priveşte asocierea, concentrarea terenurilor este un aspect care, după opinia mea, trebuie realizat cât mai repede fiindcă timpul nu aşteaptă. Natura nu prea mai ţine cu noi, schimbările climatice impun găsirea unor soluţii de adaptare şi asta nu se poate face decât într-un concept unitar. Se prefigurează o criză alimentară la nivel global, aşa că se impun cu atât mai mult şi mai rapid astfel de măsuri. România are suprafaţă mare de pământ, de calitate foarte bună, suficiente resurse de apă, aşa că are şansa să depăşească uşor o astfel de criză. Dar…

– Înţeleg, trebuie o strategie, un program pe termen mediu şi lung care să conducă la… performanţă, cum spuneaţi.

O altă mare problemă a agricultorilor români este valorificarea producţiei, ceea ce nu face motivantă activitatea agricolă. Consideraţi rezolvabil acest aspect şi cum?

– Trăim într-o lume a competiţiei. Când se vorbeşte de preţuri trebuie să se vorbească şi de rezultate. Dacă se obţin 3 t/ha la grâu şi se cere 1,50 lei/kg pentru a se acoperi cheltuielile, acest lucru nu se va obţine şi atunci fermierii strigă: „Faliment!“. În permanenţă trebuie judecat prin prisma pieţei: ce se cere, la ce preţ, şi-atunci îţi faci un plan privind structura culturilor, costurile şi, evident, nivelul producţiilor ce se impune a fi realizat pentru a obţine profit. Dar nu se poate vorbi însă de aşa ceva pe suprafeţe mici, dispersate, ci pe exploataţii de minimum 50 ha în cultura mare, 5-6 ha în legumicultură ş.a.m.d. Când exploatezi de la astfel de suprafeţe în sus poţi vorbi de dezvoltare.

Dumnezeu a binecuvântat România cu pământ bun, cu apă, păduri şi cu oameni buni. E nevoie doar de o valorificare eficientă a acestor resurse. Dar pentru asta e necesar un management bun care trebuie asigurat de stat la nivel macro şi apoi de fiecare agent economic în parte.

I.BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23 (100) 1-15 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 605



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI