Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Locul unde s-a născut veşnicia

Ruralul, o zonă marginalizată

– Cum vede un sociolog România anului 2009 şi mai ales satul, acest loc în care spunem că s-a născut veşnicia?

– Iată, suntem deja la 20 de ani distanţă de momentul la care s-au petrecut transformările pe care le-a cunoscut societatea românească după 1989. Este o societate cu un profil care aproape ne dezvăluie o viziune pesimistă. Situaţia României aşa cum arată ea astăzi este în stare de alarmă. Sectoare întregi sunt ocolite de ceea ce mai toţi politicienii numesc reformă.

Dacă ne referim la zona rurală, unde trăiesc 47% dintre români şi unde se află cea mai importantă configuraţie a peisajului românesc care în proporţie de 90% este rural, aceasta se află, după opinia mea, la periferia legislaţiei româneşti. Constat cu uluire că este o zonă aproape complet ignorată.

De la Legea nr. 18 a Fondului Funciar, care a fost o lege cu efecte derutante şi continuând cu celelalte acte legislative, pot spune că situaţia în rural s-a înrăutăţit. Nu s-au adus deloc soluţii reale.

Politicile de răspuns la chestiunile rurale sunt politici abstracte. Se gândeşte de sus în jos, de la ţara legală către cea reală, când lucrurile ar trebui să se întâmple total invers.

Cultura, într-o decădere periculoasă

– Vă dau dreptate pentru că mi se pare că ţara legală, aşa cum o numiţi, tratează ţara reală ca pe un loc în care nu se mai întâmplă nimic. Întrezăriţi totuşi o urmă de speranţă?

– E greu de spus, pentru că o soluţie este incontestabil legată de modul în care noi reuşim să înţelegem chestiunea. Eu cred că răspunsul la problemele lumii se află în buna cunoaştere a culturii ţărăneşti şi a modului de viaţă ţărănesc, verificat printr-o desfăşurare istorică multimilenară. Şi trebuie să vă spun că noi nu am sesizat că problema rurală nu este expresia unui loc unde să zicem lucrurile sunt rămase în urmă.

Acolo, după părerea mea, se concentrează cultura unui refuz istoric de mari implicaţii şi de mari proporţii. Nu ţăranul este respins de istorie, ţăranul respinge istoria şi noi nu înţelegem lucrarea aceasta pentru că asta înseamnă că în cultura ţărănească se găseşte răspunsul la problemele cu care ne confruntăm azi.

Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă astăzi în lume este o cădere în istorie, ceea ce înseamnă că s-au produs rupturi teribile nu numai între ştiinţă şi religie, ci şi între natură şi societate.

Marea înstrăinare

– Năucit şi dezamăgit de curgerea vremurilor, mai poate fi optimismul o trăsătură de spirit a ţăranului român?

– Ţăranul român a fost mai degrabă aproape de formula sceptică, adică a fost marcat de un realism analitic, dar în acelaşi timp şi de un optimism de fond, el rămânând în continuare o fiinţă foarte credincioasă. Numai că aşa de multe lucruri s-au stricat la momentul de faţă încât ţăranul român nu e dispus să se asocieze acestora.

– Este răbdarea o trăsătură a ţăranului român? Acceptă el multă vreme să stea sub vremuri?

– Răbdarea este o trăsătură generală a omului creştin, iar ţăranul român, fiind un creştin prin excelenţă, este răbdător. De aici şi răbufnirile teribile cunoscute în istorie, acele răscoale ce vin după cicluri de răbdare extraordinară şi de smerenie a ţăranilor în faţa celor care îşi imaginează că pot să orânduiască lumea împotriva rânduielii Creaţiei.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2009

Vizualizari: 599



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI